Vizitatori

Flag Counter

Vezi lista evenimentelor

November 2017

MonTueWedThuFriSatSun

1


2


3


4


5


6


7


8


9


10


11


12


13


14


15


16


17


18


19


20


21


22


23


24


25


26


27


28


29


30


Month: May 2012

Se apropie sesiunea …

Se apropie sesiunea …

Iată că am ajuns la sfârşitul întâlnirilor grupului de tineri şi studenţi!

A fost, sperăm, o perioadă prielnică pentru devenirea fiecăruia dintre noi!

Pentru că se apropie sesiunea, vă dorim să aveţi putere de studiu, să fiţi creativi şi motivaţi, să vă pregătiţi cât mai temeinic pentru examenele care vor urma, astfel încât în tot ce faceţi să tindeţi către excelenţă!

Vom avea posibilitatea să ne întâlnim şi în tabăra pe care o vom organiza la Câmpulung Moldovenesc, în perioada 13-19 august. Vă vom ţine la curent cu temele pe care le vom dezbate acolo, iar dacă aveţi sugestii scrieţi-ne, suntem interesaţi să le aflăm!

Vă aşteptăm cu drag în viitorul an universitar!

Să aveţi o vară binecuvântată!
Doamne, ajută!

Noul Cinema Românesc

Noul Cinema Românesc

Până nu demult filmul românesc era sinonim cu Sergiu Nicolaescu, BD în acţiune şi Comisarul Moldovan. Dar după anul 2000 situaţia s-a schimbat aproape complet: tinerii regizori au început să debuteze şi să realizeze constant lungmetraje de ficţiune, prezenţa la festivaluri a devenit ceva normal, iar premiile importante – o recunoaştere a valorii “noului val”, aşa cum era denumită iniţial generaţia anilor 2000. Însă o dată cu ei s-a schimbat şi percepţia asupra fenomenului artistic românesc, în general.

După un scurt istoric şi câteva consideraţii teoretice vom analiza metoda de succes a Noului Cinema Românesc împreună cu invitatul nostru, Iosif Prodan, student la Facultatea de Litere Universitatea “Al. I.Cuza” Iaşi, regizor şi producător de filme, realizator de emisiuni la radio şi televiziune.

Vă aşteptăm marţi, 22 mai, la ora 19 pe str. Ciurchi nr 46!

Dacă aveţi prieteni sau colegi pasionaţi de cinematografie, aceasta e o ocazie să îi invitaţi să fie alături de noi!

Turneul de fotbal local “Charity Cup League”

Turneul de fotbal local “Charity Cup League”

Turneul de fotbal local “Charity Cup League”

În zilele de 18, 19 mai (vineri şi sâmbătă) va avea loc în Iaşi a IX-a ediţie a Turneului de fotbal local “Charity Cup League”.

Din acest motiv s-a decis amânarea întâlnirii de marţi, 15 mai, pentru a putea petrece mai mult timp împreună vineri şi sâmbătă. Vă dezvăluim de pe acum faptul că ne vom revedea în cadrul grupului studenţesc ca de obicei marţi, 22 mai, când îl vom avea ca invitat pe Iosif Prodan, împreună cu care vom dezbate o temă foarte incitantă: Noul Cinema Românesc.

Biserica Străjerul, împreună cu grupul nostru, va participa la campionatul de fotbal cu o echipă de foarte valoroşi sportivi (sau cel putin în devenire ) şi cu suporteri entuziasmaţi, între care sperăm să fie cât mai mulţi dintre noi!

Turneul “Charity Cup League” este un eveniment caritabil, la care dorim să ne aducem şi noi contribuţia, dar nu numai atât!… El este şi un prilej de a încuraja echipele favorite, de a vedea spiritul de fair-play în acţiune, de a ne relaxa, de a sta împreună câteva ore, de a lega noi relaţii.

Puteţi invita alături de noi şi pe colegii voştri, pasionaţi de fotbal şi de voie bună!

Nu s-a decis încă programul meciurilor, aşa că vom reveni în cursul acestei săptămâni cu noi detalii.

Vă aşteptăm pe terenul sintetic Pieta (Metalurgie) vineri, 18 mai!

Limbajul muzical între kitsch şi operă de artă

Limbajul muzical între kitsch şi operă de artă

Limbajul muzical între kitsch şi operă de artă

La următoarea întâlnire a grupului nostru vă propunem să dezbatem tema Limbajul muzical între kitsch şi operă de artă.

Câteva dintre obiectivele pe care ni le propune invitatul serii, Maria Moşuţi, drd. la Universitatea de Arte “G.Enescu” Iaşi, sunt definirea şi delimitarea limbajului specific prin care ne vorbeşte muzica şi conştientizarea nevoii de educaţie muzicală. Atmosfera serii va fi îmbogăţită prin exemple muzicale din cele două categorii menţionate (kitsch şi operă de artă) şi prin discuţii care ne vor provoca să învăţăm cum să ne raportăm la modul de comunicare specific acestei arte şi cum putem să ne ascuţim simţurile pentru a recepţiona cât mai bine limbajul sonor.

Vă aşteptam marţi, 8 mai 2012, la ora 19, pe str Ciurchi nr 46!

Noi pe cine votăm?

Noi pe cine votăm?

România trece printr-o perioadă de criză politică susţinută. După căderea guvernului Boc, a venit rândul guvernului Ungureanu şi schimbarea puterii. Noul guvern Ponta, care reprezintă vechea opoziţie, are în faţă şase luni de exerciţiu, iar printre responsabilităţile acestuia este să asigure organizarea alegerilor locale şi parlamentare.

După aceste şocuri repetate, întreaga societate resimte efectele mişcărilor politice în variate forme şi la toate nivelurile. Economiştii şi băncile se tem de un semnal de neîncredere asupra României din partea oamenilor de afaceri şi a instituţiilor financiare, oamenii de rând aşteaptă realizarea promisiunilor de mărire de salarii şi pensii, organismele internaţionale aşteaptă continuitate şi respectarea angajamentelor, societatea civilă aşteaptă transparenţă, profesionalism şi responsabilitate de la clasa politică ajunsă la putere.

În perspectiva alegerilor şi a participării la vot a cetăţenilor, ne putem întreba care ar mai putea fi răspunsul românilor la această situaţie? Vom asista la un masiv absenteism de la vot şi la o reacţie de neîncredere a populaţiei în clasa politică actuală? Vom avea doar o participare a claselor sociale dezavantajate în speranţa că promisiunile electorale vor fi îndeplinite? Vom asista la o mutare a opţiunilor pe noii politicieni, cei tineri sau care nu au fost implicaţi în marile partide politice care au fost la putere?

Pentru a dezbate asemenea întrebări, precum şi pentru a realiza o analiză din perspectivă creştină a implicării politice, în data de 6.05.2012, de la ora 18:00, Biserica Străjerul va organiza o seară de dialog despre Responsabilitatea participării la alegerile politice – o abordare crestină. Dezbaterea va fi coordonată de D. Jemna şi D. Mănăstireanu.

Sfântul Vasile cel Mare: Despre cămătărie şi împrumuturi

Sfântul Vasile cel Mare: Despre cămătărie şi împrumuturi

Când cel ce se împrumută ia banii, este mai întâi strălucitor şi vesel; se bucură de o floare străină, care vrea să arate că i s-a schimbat viaţa: masa întinsă, haine luxoase; slugile, şi ele, au altă înfăţişare, sunt mai vesele; vin apoi linguşitorii, oaspeţii, nenumăraţii paraziţi ai caselor. Dar îndată ce banii încep să se scurgă, iar timpul, cu trecerea lui, adaugă dobânzile, nopţile nu-i mai aduc aceluia odihna, ziua nu-i mai este veselă, soarele nu-l mai încântă, ci-i amărăşte viaţa; urăşte zilele care-i grăbesc scadenţa, se teme de luni, care-i măresc dobânzile. Dacă doarme, vede în vis pe creditor. Urât vis! Creditorul stă la căpătâiul lui. Dacă e treaz, dobânda îi stăpâneşte gândul, dobânda îi este grija lui. Scriptura spune: „Creditorul si datornicul se întâlnesc unul cu altul; dar Dumnezeu pe amândoi îi cercetează”. Unul, ca un câine, urmăreşte prada; celălalt, ca un vânat gata prins, se teme de întâlnire. Sărăcia i-a răpit îndrăzneala. Amândoi numără pe degete scadenţa: unul se bucură de creşterea dobânzilor, celălalt suspină de adaosul nenorocirilor. „Bea apă din vasele tale!”, spune Scriptura; adică: cercetează puterile tale, nu merge la izvoare străine, ci culege din livezile tale cele ce-ţi pot uşura viaţa! Ai lucruri de aramă, haine, vite, vase fel de fel! Vinde-le! Caută să dai totul, afară de libertate.

Poate însă că-mi vei spune:

  • – Mi-e ruşine să le vând.
  • – Ce va fi dacă, puţin mai târziu, un altul le va căra, va striga la licitaţie bunurile tale şi le va vinde pe un preţ de nimica, chiar în ochii tăi?

Nu te du la uşi străine! „Fântâna străină este cu adevărat strâmtă.” Mai bine este să-ţi uşurezi nevoile încetul cu încetul, cu gânduri chibzuite, decât să scapi de ele dintr-o dată cu bani străini, iar mai pe urmă să-ţi pierzi toată averea. Dacă ai cu ce plăti, de ce nu cauţi să scapi de greutăţile de-acum cu banii aceştia? Iar dacă nu poţi plăti, atunci vindeci un rău cu alt rău. Nu primi să fii asaltat de creditor! Nu suferi să fii căutat şi urmărit ca un vânat! Început al minciunii este împrumutul, pricina de nemulţumire, de nerecunoştinţă şi de jurământ fals. Altele sunt cuvintele celui care cere împrumut, şi altele sunt când i se cere împrumutul înapoi. „Dacă nu l-aş fi întâlnit atunci, îşi spune datornicul, poate că aş fi găsit alte mijloace să scap de strâmtorare. Nu mi-ai pus tu banii în mână fără voia mea? Aramă avea aurul tău, iar monedele erau false !”

Dacă cel ce te împrumută îţi este prieten, caută să nu-i pierzi prietenia! Dacă ţi-e duşman, caută să nu cazi în mâinile duşmanului! Te împodobeşti pentru puţină vreme cu lucruri străine, dar mai târziu vei pierde şi averea pe care o ai de la părinţi. Eşti sărac acum, dar eşti liber! După ce te-ai împrumutat, nu numai că nu vei fi bogat, dar îţi vei pierde şi libertatea. Cel ce s-a împrumutat este rob celui ce l-a împrumutat; este rob mercenar, care face o slujbă ce i se impune. Câinii se îmblânzesc când primesc hrană; cel ce dă cu împrumut se înfurie şi mai mult când primeşte; nu încetează a lătra, ci cere tot mai mult. Dacă te juri, nu te crede; îţi scotoceşte toată casa şi-ţi neguţătoreşte poliţele. Dacă ieşi din casă, te trage la el şi te târăşte; dacă te ascunzi înăuntru, stă în faţa casei tale şi-ţi bate la uşă. Te face de ruşine în faţa soţiei, te insultă în faţa prietenilor, te ia de gât în piaţă; rea întâlnire în timp de sărbătoare; îţi face traiul netrai.

Dar poate că îmi spui:

  • – Eram la mare strâmtorare şi nu aveam de unde face rost de bani.
  • – Care ţi-e folosul că ai amânat cu o zi strâmtorarea ta? Că va veni peste tine iarăşi „sărăcia ca un bun alergător”, şi strâmtorarea va fi aceeaşi, ba şi cu adaos. Că împrumutul nu-i scăpare deplină de sărăcie, ci o mică amânare a greutăţilor pe care le ai. Să suferim astăzi greutăţile lipsei! Să nu le amânăm pe mâine, împrumutându-ne! Dacă nu te-ai împrumutat, eşti la fel de sărac şi astăzi, şi-n zilele următoare; dar dacă te-ai împrumutat, vei suferi şi mai cumplit, pentru că dobânzile îţi măresc sărăcia. Acum, nimeni nu te învinuieşte că eşti sărac, că răul acesta este fără voia ta; dar dacă ajungi să plăteşti dobânzi, toţi te vor mustra pentru nesocotinţa ta.

Să nu adăugăm, dar, din nesocotinţa noastră, un rău făcut cu voia noastră, pe lângă relele care vin peste noi fără voia noastră. Nebunie copilărească este să nu ne mărginim la cele ce avem, ci, întemeiaţi pe nădejdi nesigure, să ne expunem la o pagubă reală şi de neînlăturat. Da, de pe acum te gândeşti cu ce vei plăti datoria. Din banii pe care-i împrumuţi? Dar nu-ţi ajung să-ţi acoperi nevoile şi să plăteşti şi datoria. Dacă pui însă la socoteală şi dobânzile, de unde se vor înmulţi atât de mult banii, încât să-ţi uşureze şi nevoile, şi să-ţi acopere şi capitalul, iar, în afară de asta, să mai nască şi dobânzi? Îmi spui, poate, că nu vei da împrumutul din banii pe care i-ai luat. Dar, atunci, de unde? Să aşteptăm deci nădejdile acelea şi să nu ne repezim ca peştii la momeală. După cum aceia o dată cu hrană înghit şi undiţa, tot aşa şi noi, o dată cu banii împrumutaţi, suntem străpunşi şi de dobânzi. Sărăcia nu aduce ruşine. Pentru ce să ne adăugăm şi ocara adusă de datorii? Nimeni nu vindecă o rană cu altă rană, nici nu se vindecă răul cu rău, nici nu se alungă sărăcia cu dobânzi. Eşti bogat? Nu te împrumuta! Eşti sărac? Nu te împrumuta! Dacă eşti bogat, n-ai nevoie să te împrumuţi, iar, dacă n-ai nimic, nu vei avea cu ce să-ţi plăteşti împrumutul. Nu-ţi da viaţa ta pe mâna gândurilor ce ţi le vei face mai târziu, ca să nu fericeşti zilele când nu plăteai dobânzi. Într-o singură privinţă ne deosebim noi, cei săraci, de cei bogaţi: că suntem fără griji. Dormim si râdem de bogaţi că nu pot dormi; suntem fără de griji şi veseli, iar bogaţii sunt totdeauna încruntaţi şi plini de griji. Datornicul, la rândul lui, este şi sărac, şi plin de griji; noaptea îi e fără somn; şi tot fără somn îi este şi ziua; e plin de gânduri toată vremea. Socoteşte cât preţuieşte averea lui, cât casele cele luxoase ale altora, moşiile celor bogaţi, îmbrăcămintea celor pe care-i întâlneşte, tacâmurile şi vesela celor ce dau ospeţe. „De-ar fi acestea ale mele, îşi zice el, aş da atâta şi atâta, şi aş scăpa de camătă!” Aceste gânduri se înscăunează în inima lui şi noaptea, iar ziua e cuprins tot de astfel de gânduri. Dacă bate cineva la uşă, datornicul se ascunde sub pat. A intrat cineva în casă cu forţa, îi bate cu putere inima. Latră câinele? Îl trec sudorile, îl cuprinde nelinişte mare şi se uită de jur-împrejur unde să fugă. Când se apropie scadenţa, se îngrijeşte ce minciună să găsească, ce scuză să plăsmuiască pentru a amâna pe cămătar.

Nu te gândi numai cum te simţi când iei bani cu împrumut, ci şi ce vei simţi când ţi se va cere împrumutul înapoi! Pentru ce te înjugi cu o fiară care naşte dobânzi după dobânzi? Se spune că iepuroaicele în acelaşi timp şi nasc, şi hrănesc, şi zămislesc. La fel şi banii cămătarilor: în acelaşi timp şi sunt împrumutaţi, şi nasc, şi sporesc. Încă n-ai primit împrumutul în mâini, şi cămătarii îţi şi cer dobânda pentru luna aceea. Şi iarăşi banii aceştia împrumutaţi dau naştere la rândul lor unui alt rău, acela la altul, şi răul creşte la nesfârşit. De aceea, acest fel de lăcomie îşi merită numele ce-l are. Socot că se numeşte camătă din pricina relelor multe la care dă naştere. Altminteri, cum şi-ar fi putut lua o numire ca aceasta? Sau poate se numeşte aşa din pricina durerilor si tristeţilor pe care le produce de obicei în sufletele celor ce se împrumută. Precum sunt durerile aceleia ce naşte, aşa este şi scadenţa pentru cel datornic. Camătă, la camătă! Rea odraslă din nişte părinţi răi. Cametele să se numească „pui de vipere”, pentru că ele sunt odraslele cametelor……împrumuturilor. Se spune că viperele când se nasc, mănâncă pântecele mamelor lor; şi cametele se nasc mâncând casele datornicilor. Seminţele cresc cu timpul, iar animalele tot cu timpul ajung la maturitate; dar camăta astăzi naşte, şi tot astăzi începe să nască. Animalele care nasc de timpuriu, de timpuriu încetează de a naşte; banii însă, care încep să se înmulţească de timpuriu, adaugă la nesfârşit ban lângă ban. Fiecare dintre cele ce cresc, când ajunge la mărimea ei proprie, se opreşte din creştere; dar argintul lacomilor, cu cât trece timpul, cu atât se înmulţeşte. Animalele, după ce transmit urmaşilor puterea de a naşte, încetează de a naşte; dar banii cămătarilor nasc şi după ce au născut alţi bani; fac de întineresc şi banii cei vechi. Să n-ajungi să ai de-a face cu această fiară nemaiauzită!

Uită-te la soare! E liber! Pentru ce-ţi expui libertatea vieţii tale? Nici un luptător cu pumnii nu se fereşte atâta de loviturile rivalului său, cât se fereşte datornicul de întâlnirile cu creditorul, ascunzându-şi capul după ziduri şi coloane.

Poate că cineva îmi va spune:

  • – Cu ce-am să mă hrănesc?
  • – Ai mâini, ai o meserie, munceşte cu ziua, intră slugă! Multe sunt mijloacele de trai, multe sunt prilejurile! Nu poţi munci că eşti neputincios? Cere de la cei ce au! E ruşinos cerşitul? Dar mai ruşinos este să fugi de cel care te-a împrumutat! Negreşit, nu spun asta ca să-ţi dau porunci, ci ca să-ţi arăt că toate sunt mai uşor de suportat decât împrumutul. Furnica poate să se hrănească fără să ceară şi fără să se împrumute, iar albina dăruieşte rămăşiţele hranei ei reginei, căreia natura nu i-a dat nici mâini, nici meserie. Tu însă, om, vieţuitoare care poate deprinde uşor orice meserie, tu nu găseşti, oare, dintre toate meseriile, una care să-ţi întreţină viaţa?

Totuşi nu vedem venind să se împrumute pe cei lipsiţi de cele de neapărată trebuinţă vieţii – că unii ca aceştia nici nu găsesc creditori -, ci se împrumută cei care fac cheltuieli mari, care fac lux inutil, care sunt robi plăcerilor femeieşti. Femeia spune: „Îmi trebuie rochie luxoasă şi bijuterii; copiilor mei le trebuie podoaba strălucită a hainelor; dar şi slugilor mele le trebuie îmbrăcăminte înflorată şi felurită; iar la masă, belşug!” Un bărbat care slujeşte femeii sale în unele ca acestea se duce la zaraf şi, înainte de a se folosi de banii împrumutaţi, schimbă un stăpân cu altul; şi schimbând mereu pe cei care-l împrumută, prin continuarea răului, nu-şi mai dă seama în ce încurcătură se găseşte. Şi după cum hidropicii nu-şi închipuie că sunt bolnavi, din pricina îngrăşării lor, tot aşa şi cel care se tot împrumută îşi închipuie că e bogat, pentru că mereu ia şi mereu dă, achitând împrumutul ajuns la scadenţă cu alt împrumut nou; şi astfel, prin continuarea împrumuturilor, câştigă încrederea creditorilor. Dar, după cum cei care se îmbolnăvesc de holeră varsă ce au mâncat mai înainte şi, dacă introduc o nouă mâncare înainte de a li se curăţi bine stomacul, o varsă iarăşi şi pe aceasta cu durere şi cu zguduituri, tot aşa şi aceştia, plătind camătă peste camătă, fac un al doilea împrumut înainte de a scăpa de împrumutul de mai înainte; pentru moment, se laudă cu banii altora, dar mai târziu îşi plâng propriii lor bani. O, pe câţi nu i-au pierdut banii străini! Câţi îmbogăţiţi, ca în vis, n-au căzut în pagube nespus de mari!

Mi se poate însă spune:

  • – Mulţi s-au îmbogăţit din împrumuturi!
  • – După părerea mea, mai mulţi s-au spânzurat. Tu îi vezi pe cei care s-au îmbogăţit, dar nu-i numeri pe cei care s-au spânzurat, care, nemaiputând îndura ruşinea faţă de creditori, au preferat moartea prin spânzurătoare decât o viaţă plină de ocară. Am văzut o privelişte jalnică: copii din oameni liberi duşi la vânzare în piaţă din pricina datoriilor părinţilor. N-ai bani ca să-i laşi copiilor ? Nu le lua şi libertatea! Un singur lucru păstrează-le: bunul libertăţii, averea pe care ai moştenit-o tu de la părinţi! Nimeni niciodată n-a fost dat în judecată pentru că tatăl lui a fost sărac; datoria părintească însă duce la închisoare. Nu lăsa un zapis care să fie un blestem părintesc pentru copiii şi nepoţii tăi.

Ascultaţi, bogaţilor, ce sfaturi dau săracilor din pricina neomeniei voastre! Să rabde mai bine săracul greutăţile vieţii decât să primească nenorocirile care vin de pe urma dobânzilor. Dar ce nevoie ar mai fi de cuvintele acestea, dacă aţi asculta de Domnul?

  • – Care este sfatul pe care îl dă Domnul?
  • – Să daţi cu împrumut acelora de la care nu nădăjduiţi să luaţi înapoi!

Poate însă mă va întreba cineva:

  • – Dar ce fel de împrumut este acela care nu-i legat cu nădejdea restituirii împrumutului?
  • – Înţelege puterea spuselor Domnului şi vei admira iubirea de oameni a legiuitorului! Când vrei să dai săracului pentru Domnul, datul este şi dar, şi împrumut; este dar, din pricina că nu mai nădăjduieşti să ţi se dea înapoi; este împrumut, din pricina marii dărnicii a Stăpânului, Care îţi va plăti datoria în locul săracului; Dumnezeu, primind prin sărac puţin, îţi va da mult. „Cel care miluieşte pe sărac împrumută pe Dumnezeu.”. Nu vrei, oare, să ai pe Stăpânul universului girant că-ţi vei primi înapoi banii împrumutaţi? Dacă vreunul dintre bogaţii oraşului ţi-ar mărturisi că va plăti pentru alţii împrumutul, nu-i vei primi, oare, girul? Iar pe Dumnezeu nu-L vei primi girant al săracilor? Dă arginţii care-ţi stau degeaba; nu-i îngreuna cu adaosuri şi vei avea bine şi de la Dumnezeu, şi de la sărac! Tu vei avea siguranţa că nu-ţi pierzi banii, pentru că îi păzeşte Dumnezeu, iar săracul va avea câştig din folosirea lor. Iar dacă doreşti şi adaos, atunci mulţumeşte-te cu cele de la Domnul. El îţi va da, în locul săracilor, şi împrumutul, şi dobânda. Aşteaptă cele ale iubirii de oameni de la Cel care este cu adevărat iubitor de oameni. Da, dobânzile pe care le iei de la săraci sunt culmea neomeniei. Îţi faci câştig din nenorociri, scoţi bani din lacrimi, spânzuri pe cel gol, loveşti pe cel înfometat; milă deloc; nici un gând că este om ca şi tine acela ce suferă. Şi mai numeşti şi fapte de omenie câştigurile ce le ai din unele ca acestea! Vai de cei ce spun ca „amarul este dulce, şi dulcele amar” şi de cei ce spun că ura de oameni este iubire de oameni. Nu erau ca acestea nici ghicitorile pe care Samson le punea oaspeţilor săi: „Din cel ce mănâncă a ieşit mâncarea, iar din cel tare a ieşit dulceaţa”; iar din cel ce urăşte pe oameni a ieşit iubirea de oameni! „Nu culeg din spini struguri, nici din ciulini, smochine”, nici din camătă, iubire de oameni. „Tot pomul rău face roade rele.” Cei care iau camătă sută la sută, cei care iau zece la sută sunt înfricoşători chiar atunci când li se aude numele; iar cei care cer lunar dobândă sunt ca demonii care-i mână pe somnambuli; se năpustesc asupra săracilor la soroacele lunii. Datul cu camătă este rău şi pentru cel care dă, şi pentru cel ce ia; unuia îi aduce paguba în bani, altuia, paguba în suflet. Plugarul, când culege spicul, nu mai caută iarăşi sămânţa la rădăcina spicului; tu însă culegi şi roadele, şi nu renunţi nici la capital. Semeni, fără să ai pământ; seceri, fără să fi semănat. Nu ştii pentru cine aduni, dar îţi stă în faţă cel ce plânge din pricina cametei. Este necunoscut cel care are să se bucure de averea ta adunată din camătă. Este nelămurit dacă nu vei lăsa cumva altora bucuria bogăţiei tale, iar ţie îţi aduni numai răul nedreptăţii tale.

Aşadar, „să nu-ţi întorci faţa de la cel care voieşte să se împrumute de la tine” şi să nu dai argintul tău cu camătă, pentru ca, fiind învăţat din Vechiul şi Noul Testament cele ce-ţi sunt de folos, să pleci cu bună nădejde la Domnul, ca acolo să primeşti dobânzile faptelor tale bune, în Hristos Isus, Domnul nostru, a Căruia e slava şi puterea, în vecii vecilor. Amin.

Sfântul Vasile cel Mare
Scrieri. Partea I
Omilia a II-a la o parte din Psalmul XIV, pag. 216-221, Editura Institutului Biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1986