Vizitatori

Flag Counter

Vezi lista evenimentelor

November 2017

MonTueWedThuFriSatSun

1


2


3


4


5


6


7


8


9


10


11


12


13


14


15


16


17


18


19


20


21


22


23


24


25


26


27


28


29


30


Slujire

Slujire

Axioma slujirii

Mântuirea este un proces care presupune ca persoana implicată să facă parte din Trupul lui Christos, Biserica. Acest Trup se zideşte prin slujire, ca operă divino-umană, prin dedicarea credincioşilor şi lucrarea Duhului Sfânt. În viaţa Bisericii, slujirea implică pe fiecare credincios în parte, astfel că la acest capitol nu există neutralitate, nu există să nu fii un slujitor sau o persoană implicată în slujire.

Slujiri specifice

În Biserică există şi o dimensiune a slujirii care implică responsabilităţi şi charisme specifice, care evidenţiază oameni investiţi cu o anumită autoritate de la Dumnezeu şi de Biserică. Aici includem slujirile cu privire la sacramente.

Conceptul de autoritate în Biserică

Existenţa în ansamblul ei este guvernată de principiul autorităţii. Dacă se întâmplă ceva, dacă are loc o devenire, atunci actionează acest principiu. Revelaţia biblică ne arată că în sfera religioasă autoritatea nu aparţine poporului, ca în spaţiul politic, ci apartine lui Dumnezeu. El a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii păstori etc. Pentru slujire, Dumnezeu îşi alege oamenii, îi investeşte cu autoritate şi îi evidenţiază înaintea poporului ca oameni aleşi, unşi, dedicaţi. La acest proces însă participă şi comunitatea, care recunoaşte şi validează autoritatea investită de Dumnezeu. Autoritatea este o realitate relaţională. Aceasta se primeşte (de la Dumnezeu), se confirmă (de comunitate, de celelalte daruri sau autorităţi din biserică) şi se probează în practică (produce, face să fie, dezvoltă).

Echipa de slujire

În istoria Bisericii se pot identifica mai multe modalităţi de organizare şi de conducere a comunităţilor creştine. Potrivit viziunii sale, comunitatea Străjerul consideră că structura de autoritate a Bisericii este una organică, dinamica ei se realizează în funcţie de nevoile comunităţilor locale şi de potenţialul lor.

În această perspectivă, în biserica Străjerul slujirea este gândită şi realizată prin prisma conceptului de echipă de slujire.

Conceptul de echipă vizează doua aspecte fundamentale:

  • angajarea unei sume de daruri în slujire şi în asumarea responsabilităţii slujirii;
  • realizarea principiului autorităţii (mai întâi la acest nivel al echipei şi apoi în întreaga comunitate).

Investirea în echipa de slujire

Echipa de slujire este constituită dintr-un număr de persoane care sunt mature spiritual, au fost implicate într-un proces de ucenicie şi au suficientă experienţă (minim 5 ani) în comunitatea locală.

Investirea unei persoane în echipă se face în urma rugăciunii Bisericii, la propunerea echipei de slujire existente, care poate lua în calcul eventuale propuneri ale membrilor bisericii, în urma unor discuţii publice asupra propunerilor. Investirea nu se face pe cale instituţională (absolvire seminar, vot, numire etc.), ci în urma identificării şi validării darurilor / charismelor, pe baza nevoilor bisericii şi a unui proces transparent de analiză a candidaţilor. Pentru receptarea membrilor echipei la nivelul bisericii se poate apela la votul consultativ al tuturor membrilor comunităţii.

Componenţa și dinamica echipei

În echipa de slujire se delimitează următoarele categorii de slujiri:

  • diaconale (administrative, caritabile, organizatorice)
  • misiune
  • învăţătură
  • consiliere
  • sacramentale

Echipa conţine două categorii de slujitori care acoperă nevoile de slujire ale Bisericii: laici şi slujitori ordinaţi (diaconi, prezbiteri şi pastori). Dintre persoanele ordinate, pastorul face parte din echipa de slujire din oficiu.

 Laicii – bărbaţi şi femei, persoane mature spiritual chemate să îşi asume responsabilităţi în slujire. Aceştia deţin majoritatea în cadrul echipei de slujire. Ei se pot organiza în grupuri de slujire specifice, alături de prezbiteri şi diaconi.

Diaconii – persoane investite să organizeze şi să realizeze diversele proiecte diaconale şi misionare care privesc viaţa comunităţii (relaţii, comunicare, imagine, publicaţii, resurse financiare, materiale şi umane, social, caritabil, administrativ etc.). Poziţia de diacon poate fi deţinută temporar şi de o persoană care va urma să fie ordinată ca presbiter.

Presbiterii – persoane investite să slujească în următoarele direcţii principale: învăţătură (predică, cateheză, grupuri de studiu), consiliere (comunicarea cu membrii comunităţii, mărturisire, corecţie), conducere (un grup de slujire), închinare (muzică, rugăciune, slujbele publice), sacramente.

Pastorul – unuia dintre prezbiteri echipa de slujire îi conferă autoritatea asupra vieţii sacramentale a bisericii, de a coordona activitatea de ucenicie cu slujitorii bisericii şi atribuţii în ce priveşte dezvoltarea viziunii comunităţii. Acesta poate participa și la activitatea de consiliere, alături de un membru al echipei care răspunde de acest domeniu și de grupul constituit pentru această slujire. Pastorul analizează activitatea spirituală a bisericii şi aduce în faţa echipei propuneri privind dezvoltarea comunității, situaţia sacramentelor, provocările teologice etc. Propunerile sunt analizate în echipă, iar deciziile se iau la acest nivel. La nivelul echipei, pastorul are un rol consultativ și nu participă efectiv la luarea deciziilor. Persoana care își asumă slujirea de pastor trebuie să aibă o pregătire teologică consistentă. Este recomandat ca pastorul să fie o persoană angajată și retribuită financiar de comunitate.

Echipa este constituită de un număr par de persoane (alături de pastor, participă încă un număr de 3, 5, 7 etc. membri decidenți). Acest număr trebuie să fie corelat cu mărimea bisericii, cu nevoile ei, dar şi cu dimensiunea optimă a unui grup de lucru. Un număr prea mare de membri în echipă face ineficientă funcţionarea ei, iar un număr prea mic nu asigură nevoia de slujire a comunităţii. Se poate apela la principiul proporţionalităţii (1/7; 1/10).  În cadrul echipei, majoritatea o deţin persoanele care nu sunt ordinate (laicii). Fiecare membru are un mandat de doi ani. La sfârşitul mandatului, echipa analizează activitatea slujitorului şi poate propune reconfirmarea ca membru în echipă pentru încă un mandat de 2 ani sau retragerea calităţii de membru al echipei de slujire. Cu excepţia pastorului, fiecare slujitor care a realizat două mandate succesive va trebui să părăsească din oficiu echipa pentru cel puţin un an de zile. Reconfirmarea în echipă a unui membru care a realizat două mandate succesive se va putea realiza doar după o pauză de minim un an de zile.

Pastorul este reconfirmat din oficiu în echipa de slujire după fiecare mandat. Acesta poate fi eliberat din această poziţie de echipa de slujire la cerere sau la propunerea echipei, care analizează atât slujirea cât şi viaţa spirituală a pastorului. Pastorul are posibilitatea şi obligaţia să beneficieze de un timp sabatic care respectă proporţia biblică de 1/7 (un semestru din 7, 1 an din 7), perioadă pentru care este eliberat de responsabilităţi, acestea fiind preluate de echipa de slujire. Activitatea pastorului este evaluată public în ansamblul ei după fiecare perioadă de sabat.

Coordonatorul echipei de slujire este ales din membrii echipei pentru un mandat (de 2 ani) şi are responsabilităţi de leadership, în următoarele direcţii principale: convoacă sesiunile de lucru ordinare ale echipei (lunar) şi pe cele extraordinare (când este necesar), realizează ordinea de zi, conduce lucrările fiecărei sesiuni, prezintă raportul anual de lucru în faţa echipei şi a bisericii, propune un plan pentru anul următor, propune un buget. Ca excepţie, pentru coordonator mandatul poate fi prelungit, la propunerea echipei, cu un an dacă acesta a fost ales în această poziţie în al doilea an al mandatului său de drept.

În structura echipei de slujire trebuie să se regăsească daruri care să acopere nevoia reală, obiectivă a bisericii. De aceea, echipa este o structură dinamică. Atât numărul cât şi slujirile din alcătuirea ei se pot modifica în funcţie de viaţa comunităţii pe care o slujeşte, de proiectele şi de direcţiile de dezvoltare propuse.

Echipa de slujire poate fi modificată ca număr şi structură în funcţie de nevoile bisericii. Intrarea sau ieşirea din echipa de slujire se realizează prin decizia echipei, care aduce la cunoştinţa comunităţii aceste modificări ori de câte ori au loc. Un slujitor poate părăsi echipa şi înainte de terminarea mandatului de doi ani, la cerere sau prin decizia echipei de slujire. Motivele părăsirii echipei pot fi: abateri de disciplină spirituală, ineficienţa în slujire, probleme personale sau familiale etc.