Mântuirea este un proces care presupune ca persoana implicată să facă parte din Trupul lui Christos, Biserica. Acest Trup se zideşte prin slujire, ca operă divino-umană, prin dedicarea credincioşilor şi lucrarea Duhului Sfânt. În viaţa Bisericii, slujirea implică pe fiecare credincios în parte, astfel că la acest capitol nu există neutralitate, nu există să nu fii un slujitor sau o persoană implicată în slujire.
În Biserică există şi o dimensiune a slujirii care implică responsabilităţi şi charisme specifice, care evidenţiază oameni investiţi cu o anumită autoritate de la Dumnezeu şi de Biserică. Aici includem slujirile cu privire la sacramente.
Existenţa în ansamblul ei este guvernată de principiul autorităţii. Dacă se întâmplă ceva, dacă are loc o devenire, atunci actionează acest principiu. Revelaţia biblică ne arată că în sfera religioasă autoritatea nu aparţine poporului, ca în spaţiul politic, ci apartine lui Dumnezeu. El a dat pe unii să fie apostoli, pe alţii păstori etc. Pentru slujire, Dumnezeu îşi alege oamenii, îi investeşte cu autoritate şi îi evidenţiază înaintea poporului ca oameni aleşi, unşi, dedicaţi. La acest proces însă participă şi comunitatea, care recunoaşte şi validează autoritatea investită de Dumnezeu. Autoritatea este o realitate relaţională. Aceasta se primeşte (de la Dumnezeu), se confirmă (de comunitate, de celelalte daruri sau autorităţi din biserică) şi se probează în practică (produce, face să fie, dezvoltă).
În istoria Bisericii se pot identifica mai multe modalităţi de organizare şi de conducere a comunităţilor creştine. Potrivit viziunii sale, comunitatea Străjerul consideră că structura de autoritate a Bisericii este una organică, dinamica ei se realizează în funcţie de nevoile comunităţilor locale şi de potenţialul lor.
În această perspectivă, în biserica Străjerul slujirea este gândită şi realizată prin prisma conceptului de echipă de slujire.
Conceptul de echipă vizează doua aspecte fundamentale:
Persoanele investite în echipa de slujire sunt aşezate într-o poziţie de autoritate. Aceste persoane trebuie să fie din Biserică, să fie mature spiritual şi să fi fost implicate într-un proces de ucenicie. Investirea se face în urma rugăciunii Bisericii şi prin punerea mâinilor de către slujitorii care au această calitate. Biserica este cea care alege persoanele ce urmează să fie investite în slujire. Alegerea nu se face prin mecanisme instituţionale (absolvire seminar, vot, numire ierarhica etc.), ci în urma identificării şi validării darului sau charismei, în urma unor discuţii iniţiate de persoanele mature spiritual şi a rugăciunii bisericii.
Slujirea echipei vizează realizarea funcţiilor Bisericii ca trup, atât în spaţiul liturgic, cât şi înafara lui (închinarea, formarea spirituală, sacramentele, disciplina, misiunea, proiectele sociale etc.).
Este important de menţionat faptul că prin conceptul de echipă se încearcă asigurarea unei diversităţi şi dinamici în problema slujirii, prin delimitarea şi susţinerea unor daruri specifice, fără a le suprapune sau a le concentra într-o singură persoană.
La nivelul echipei de slujire identificăm şi încurajăm câteva daruri mai importante care vizează: păstorirea, învăţătura, închinarea, organizarea, viziunea şi conducerea comunităţii.
(modificat: 1 august 2005)
Anunţuri
Ultimele modificări
Textul zilei27.11.2009