Română

Părinţii Bisericii

În comunitatea noastră, unul dintre reperele importante pentru definirea şi dezvoltarea identităţii îl constituie patristica, adică viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Din această moştenire universală ne găsim resurse pentru definirea gândirii teologice, precum şi modele autentice de viaţă care pot fi actualizate în prezent.

În această secţiune prezentăm câteva gânduri desprinse din lectura unor texte importante ale Sfinţilor Părinţi. Lectura s-a realizat în cadrul unui grup de patristică organizat la nivelul comunităţii Străjerul.

Vezi arhiva  

Atanasie cel Mare
Cuvântulal treilea contra arienilorRSS

În cel de-al treilea cuvânt, Sf. Atanasie reia tema principală a scrierilor sale împotriva arienilor: dumnezeirea şi umanitatea Fiului lui Dumnezeu. Prezentăm, mai jos, câteva dintre ideile susţinute de Arie şi răspunsurile episcopului din Alexandria.

De exemplu, pornind de la versetul: „Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine" (Ioan, 14:10), arienii se întrebau cum poate Tatăl, fiind mai mare, să încapă în Fiul, Care e mai mic? La o astfel de întrebare absurdă, Sf. Atanasie arată că greşeala ereticilor este aceea de a trata termenii în sens corporal (în sensul umplerii unor vase, Tatăl umplând golul Fiului şi Fiul pe cel al Tatălui). Între Tatăl şi Fiul, spune Sf. Atanasie, există plinătate reciprocă, deoarece nu este nici o deosebire de esenţă. Fiul nu este în Tatăl prin participare, ci e Născutul propriu al Tatălui. La oameni, lucrurile stau în mod diferit, deoarece, aşa cum s-a arătat în sfinţi, Dumnezeu se sălăşluieşte în inima lor şi îi întăreşte. Omul, fiind creatură, îl experiază pe Dumnezeu ca transcendent, existând, prin Cristos, o trecere de prezenţă şi totuşi o discontinuitate de esenţă de la El la noi şi invers.

Arienii mai susţineau, aducând dovezi din Scripturi, că Dumnezeu, în nenumărate rânduri, a spus despre sine că este singurul Dumnezeu („Afară de Mine nu este Dumnezeu", Deut. 32:39). Deci Fiul nu poate fi Dumnezeu. Sf. Atanasie răspunde că El nu a spus aceasta spre desfiinţarea Fiului, ci pentru dărâmarea zeilor mincinoşi plăsmuiţi de oameni. De altfel, toate aceste cuvinte Dumnezeu le-a zis prin Cuvântul Său (toate s-au zis şi s-au făcut prin Cristos, Cuvântul). Iar cuvintele acestea nu au fost rostite de la început pentru că la început nu erau idoli. Apoi, arienii afirmau că prin expresia „Eu şi tatăl una suntem" trebuie să înţelegem faptul că cele ce le voieşte Tatăl, acelea le voieşte şi Fiul, şi Fiul nu Se opune nici gândurilor, nici judecăţilor Lui, ci în toate este de acord cu Tatăl. În răspunsul său, Sf. Atanasie arată că, dacă se merge doar pe identitatea voinţei, consecinţele sunt iarăşi absurde. Astfel, înseamnă că şi Îngerii, Stăpânirile, Scaunele şi Domniile sunt una cu Tatăl deoarece fiecare este chip şi cuvânt al lui Dumnezeu. La fel şi în cazul sfinţilor şi martirilor care fac voia lui Dumnezeu. Apoi, continuau arienii, Fiul este asemenea Tatălui după cugetări şi învăţătură, şi nu după fire. Dacă ar fi aşa, răspunde Sf. Atanasie, apostolul Pavel, care a învăţat aceeaşi învăţătură ca Isus, ar fi trebuit să se declare de aceeaşi fire cu Dumnezeu.

Unor astfel de idei, Sf. Atanasie răspunde cu învăţătura biblică şi apostolică care afirmă unitatea de fire dintre Tatăl şi Fiul. Astfel, faptul că Ei au aceeaşi fire se vede în Scripturi atunci când se vorbeşte de acelaşi har care este şi în Tatăl şi în Fiul. De exemplu, Pavel spune: „Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Hristos" (Rom, 1:7; I Cor, 1:3; Efes, 1:2 etc.); Ioan, de asemenea, afirmă: „Vom veni Eu şi Tatăl şi Ne vom face la el locaş" (Ioan, 14:23) etc. Se afirmă aşadar o dăruire comună a harului care arată unitatea Tatălui cu Fiul. Nicăieri, susţine Sf. Atanasie, nu se spune despre îngeri sau despre creaturi acest lucru. De asemenea, dacă arienii susţin că Fiul este creatură sau admit că este Dumnezeu creat din nimic (dar de altă fire decât Dumnezeu Tatăl) rezultă un politeism al acestora (doi Domni), cu firile şi lucrările (energiile) lor deosebite. Ca să iasă din situaţie, arienii ar trebui să se închine la unul şi să-l respingă pe altul.

În acest mod, pe parcursul întregii cărţi, Sf. Atanasie analizează fiecare idee a arienilor în consecinţele sale şi arată, în final, greşeala dogmatică a acestora. Dumnezeirea Fiului este afirmată, în prima parte a acestui cuvânt, în timp ce „omenitatea" sa este susţinută în partea a doua.

Iaşi, 15 decembrie 2007

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-232-214.854