Română

Părinţii Bisericii

În comunitatea noastră, unul dintre reperele importante pentru definirea şi dezvoltarea identităţii îl constituie patristica, adică viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Din această moştenire universală ne găsim resurse pentru definirea gândirii teologice, precum şi modele autentice de viaţă care pot fi actualizate în prezent.

În această secţiune prezentăm câteva gânduri desprinse din lectura unor texte importante ale Sfinţilor Părinţi. Lectura s-a realizat în cadrul unui grup de patristică organizat la nivelul comunităţii Străjerul.

Vezi arhiva  

Atanasie cel Mare
Epistolele către SerapionRSS

În epistolele sale, Sf. Atanasie răspunde unor întrebări adresate de prietenul său, episcopul Serapion, cu privire la unele erezii ale vremii, în special cele privitoare la divinitatea Sf. Duh. Ereticii susţineau că Duhul Sfânt este o creatură, unul dintre duhurile slujitoare ale lui Dumnezeu care se deosebeşte de îngeri numai prin treaptă.

Pentru început, Sf. Atanasie arată faptul că această erezie îşi are originea în înţelegerea greşită a firii şi lucrării lui Cristos; alterarea dumnezeirii Treimii prin negarea divinităţii Fiului deschide calea coborârii Duhului în rândul creaturilor. Apoi, pe rând, episcopul alexandrin examinează afirmaţiile pneumatomahilor şi le respinge ca nefondate.

De exemplu, unul dintre argumentele ereticilor era versetul din Amos: „Iată, El este Cel ce întăreşte tunetul şi zideşte duh şi vesteşte oamenilor pe Unsul Lui" (Amos, 4:13). Prin indicarea ideii de „zidire", susţineau aceştia, se indica natura creată a Duhului Sfânt. Dar Sf. Atanasie arată că, de fapt, în acest pasaj nici măcar nu este vorba despre Persoana Duhului. Cuvântul „duh" de aici nu este articulat, deci este vorba despre duh, în general, şi nu despre Duhul Sfânt. Când se referă la Duhul Sfânt, Scriptura articulează sau dă o determinare oarecare: fie completarea „Sfânt", fie „al lui Dumnezeu", „al Tatălui", „al Meu", „al lui Hristos", „al Fiului" etc. Prin urmare, la Amos nu se vorbeşte despre Sf. Duh. În general, când cuvântul se foloseşte fără articol sau fără vreo determinare din cele arătate, nu indică pe Duhul Sfânt. Când se vorbeşte despre duh (nearticulat) poate fi vorba despre duhul omului, duh ca stihie (suflare, vânt) sau Duh (literă) ca înţeles al cuvintelor dumnezeieşti.

La alte afirmaţii prin care pneumatomahii susţineau firea creată a Duhului, Sf. Atanasie arată faptul că fără divinitatea Acestuia mântuirea omului nu este posibilă. Duhul care se înnoieşte este al nostru; dar Dumnezeu spune că e Duhul Lui Cel în Care se înnoieşte al nostru. De asemenea, Duhul Sfânt este călăuzitor în viaţa noastră aşa cum s-a întâmplat şi în vremea lui Moise, care a refuzat, în pustie, ca în faţa sa să meargă o creatură. El cere să meargă însuşi Duhul lui Dumnezeu pentru ca poporul să nu se închine în faţa creaturii.

În Scripturi, susţine Sf. Atanasie, Duhul este numit „ungere" şi „pecete", iar dacă creaturile se ung şi se pecetluiesc în Duhul, Duhul nu e creatură deoarece Cel ce unge trebuie să fie deasupra celui uns. Ambele acţiuni, de ungere şi pecetluire, se fac în Cristos, ungerea fiind suflarea Fiului, iar pecetea întipărirea Chipului Său. Astfel, Dumnezeirea Duhului se vede şi din expresia paulină care identifică omul purtător de Duhul cu templul lui Dumnezeu, precum şi din afirmaţia lui Ioan potrivit căreia noi cunoaştem că suntem în Dumnezeu şi El în noi prin Duhul Lui.

Apoi, susţine Sf. Atanasie, darurile (harismele) se dau în Sf. Treime. În împărţirea lor este, cum scrie Pavel corintenilor, acelaşi Duh, acelaşi Domn şi acelaşi Dumnezeu care lucrează toate în toţi (1 Cor. 12:4-6). De asemenea, ideea de Treime apare în mai multe împrejurări în Noul Testament, situaţii în care Sfântul Duh este aşezat alături de Tatăl şi Fiul. Cristos îndeamnă propovăduirea credinţei şi botezul în numele Sf. Treimi: „mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh" (Matei 28:19). Apoi, în binecuvântările sale adresate corintenilor, Pavel vorbeşte de asemenea, în numele Sf. Treimi: „Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (2 Cor. 13:14).

În concluzie, afirmă Sf. Atanasie, Duhul nu este o creatură: „Căci precum Fiul existând pururea nu este creatură, la fel Treimea existând pururea, nu e în ea nimic creat. De aceea Duhul nu e creatură. Căci precum a fost pururea, aşa este şi acum. Şi precum este acum, aşa a fost pururea. Şi există Treimea şi în Ea Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt. Şi Unul este Dumnezeu-Tatăl Cel peste toate şi prin toate şi în toate, Care este binecuvântat în veci. Amin".

Iaşi, 12 ianuarie 2008

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842