Română

Părinţii Bisericii

În comunitatea noastră, unul dintre reperele importante pentru definirea şi dezvoltarea identităţii îl constituie patristica, adică viaţa şi opera Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Din această moştenire universală ne găsim resurse pentru definirea gândirii teologice, precum şi modele autentice de viaţă care pot fi actualizate în prezent.

În această secţiune prezentăm câteva gânduri desprinse din lectura unor texte importante ale Sfinţilor Părinţi. Lectura s-a realizat în cadrul unui grup de patristică organizat la nivelul comunităţii Străjerul.

Vezi arhiva  

Sfântul Grigorie de Nyssa
Marele Cuvânt Catehetic (I)RSS

Lucrarea Sfântului Grigorie prezintă sistematic punctele importante ale doctrinei creştine şi combate unele învăţături eretice din epoca respectivă. Ceea ce mi se pare important în această lucrare este alegerea şi mai ales tratarea punctelor doctrinare, ce reflectă concepţia şi înţelegerea autorului asupra creştinismului. În cele ce urmează, mă voi referi doar la unele aspecte tratate de Sfântul Grigorie de Nyssa în scrierea de faţă.

Catehismul începe cu subiectul Logosului, înţeles ca o entitate diferită de cea a Tatălui, deoarece a fost rostit de cineva şi deci nu-l putem confunda cu Acesta. Astfel, deosebim Cuvântul de cel ce l-a rostit în sensul de trimis. E ca şi cum am considera cuvintele pe care le gandim; sunt diferite de minte, dar nu sunt străine de ea. Înţelegem, astfel, că Tatăl şi Cuvântul au natură comună, dar entităţi diferite. Altfel spus, ceea ce-i deosebeşte este noţiunea de persoană, iar ceea ce-i uneşte este Firea.

În continuare, autorul abordează problema existenţei umane şi dă câteva explicaţii referitoare la aceasta. În primul rând, omul a fost adus pe lume dintr-o revărsare a dragostei lui Dumnezeu, apoi pentru ca mărirea Lui să fie mărturisită, bunătatea Lui să fie împărtăşită şi lumina Lui cunoscută. Deci omul a fost zidit după Chipul lui Dumnezeu pentru a fi părtaş la bunurile Dumnezeirii. Or, pentru a fi părtaş, trebuie ca omul să aibă capacitatea de a se împărtăşi din Dumnezeire; astfel, Dumnezeu creează omul cu unele trăsături ale firii comune, care îl fac pe acesta să tânjească după Dumnezeu. Dar cea mai importantă trăsătura, poate, este dorinţa de nemurire, pentru ca omul să trăiască dorul continuu după veşnicia divină. Alegerea sa a fost una nefericită, dar Dumnezeu nu-l putea lipsi pe om de binele cel mai înalt şi mai preţios, de darul de a trăi liber şi de a acţiona după voia lui.

O altă problemă importantă tratată de Sf. Grigorie este cea a păcatului. El reia şi ilustrează ideea de rău, care se poate înţelege cel mai bine ca o lipsă/absenţă a binelui. Un argument esenţial al autorului, în acest context, este împărţirea realităţii în două: lumea spirituală şi lumea simţurilor (idee preluată de la Platon, din Timeu). Amestecul dintre aceste două lumi (care au drept corespondent sensibilitatea şi inteligibilitatea) creează armonie, scopul fiind acela de a obţine o părtăşie în bine. Mai târziu, în aceeaşi lucrare, Grigorie explică faptul că moartea, datorată păcatului, cuprinde partea sensibilă a omului, fără să se atingă de Chipul dumnezeiesc din el; astfel, trupul se destramă, dar nu se nimiceşte; moartea este o împrăştiere, o întoarcere la pământul din care a fost luat, însă trupul nu se pierde pentru atât. Revenind la problema păcatului, autorul afirmă că acesta nu poate fi conceput ca ceva ce există în realitate, ci care se manifestă în absenţa binelui.

În ceea ce priveşte viaţa şi moartea, autorul afirmă că tot ceea ce este creat trăieşte din schimbări continue, după ce începutul lor însuşi a fost o schimbare. Ceea ce este poate mai important, însă, este sensul acestei schimbări, care poate fi ori progresiv, ori regresiv. Sfântul Grigorie introduce sau explică, astfel, sensul devenirii obligatorii. În relaţie cu Dumnezeu, omul progresează pe modelul trinitar, adică în comuniune cu celelalte persoane, raportându-se la acestea. Regresia este comparabilă cu un povârniş, un topogan pe care se alunecă implacabil spre păcat, spre absenţa binelui, spre depărtarea de acesta.

Iaşi, 5 aprilie 2008

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-232-214.854