Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Cartea Faptele Apostolilor (cap. 26)RSS

Acest nou discurs de apărare al apostolului Pavel este ţinut în faţa unui auditoriu format din împăratul Irod Agripa al II-lea, dregătorul Festus şi Berenice, sora împăratului. Discursul ne dă prilejul să cunoaştem încă un mod de prezentare a Evangheliei unor oameni familiarizaţi atât cu învăţătura Vechiului Testament, cât şi cu obiceiurile şi neînţelegerile religioase dintre iudei.

În acea perioadă, Irod Agripa, nepotul lui Irod cel Mare, era împărat al iudeilor, pus de romani şi loial lor, având prerogativul de a numi marii preoţi de la Templu. Acest fapt explică în mare măsură conţinutul teologic foarte dens la discursului apostolului Pavel adresat în special împăratului, fiind în acelaşi timp şi unul foarte detaliat, pentru că interesul lui Festus era alcătuirea unui raport privitor la Pavel către Cezar.

Discursul ne oferă un tablou al personalităţii şi lucrării lui Pavel, omul care făcea să tremure Ierusalimul, iar pe romani să fie nedumeriţi. Pavel ne prezintă ceva despre modul în care Dumnezeu a folosit şi a convertit toată formarea sa în tradiţia iudaică.

Aflăm astfel că Pavel a venit de tânăr la Ierusalim, iar apartenenţa sa la cea mai îngustă partidă a fariseilor justifică râvna sa în prigonirea creştinilor. Această râvnă a fost aprobată şi încurajată de preoţii cei mai de seamă, care i-au dat puteri nelimitate de eliminare a creştinilor chiar şi din afara Ierusalimului. Este acea „râvnă fără pricepere” pe care apostolul Pavel o reproşează iudeilor şi care l-a calificat pe Pavel drept cel mai înfocat prigonitor al creştinilor. Ce susţinea această râvnă care ducea la aruncarea în temniţă a sfinţilor, condamnarea lor la moarte după ce, mai înainte, le oferea posibilitatea să hulească? Ce îi face şi astăzi pe oameni la fel de înguşti şi gata de a lua viaţa omului chiar în numele lui Dumnezeu?

Intervenţia Domnului Isus în viaţa lui Pavel, prin vedenia de pe drumul Damascului, a însemnat re-direcţionarea acestei râvne în folosul şi spre răspân-direa Evangheliei creştine, atât în rândul iudeilor, cât şi a Neamurilor.

Interesantă este detalierea misiunii pe care Isus Christos i-o desco-peră lui Pavel în vedenia de pe drumul Damascului.

Scopul lucrării lui Pavel este prezentat prin câteva imagini biblice pertinente: deschiderea ochilor oamenilor, întoarcerea lor de la întuneric la lumină, ieşirea de sub puterea Satanei şi apropierea de Dumnezeu.

Mesajul central al lui Pavel este că Dumnezeu cere credinţa în Isus, credinţă care duce la iertarea de păcate şi la moştenirea vieţii veşnice. Acest mesaj a adus împotrivirea evreilor, care se poticnesc în persoa-na lui Isus, iar pentru neamuri este ceva de nepriceput, o „nebunie", aşa cum avea să exclame Festus.

Înţelegând esenţa mesajului primit, apostolul Pavel l-a transmis oamenilor cu toată forţa, arătând că adevărata credinţă se arată în fapte, „fapte vrednice de pocăinţa", după modelul sfinţilor.

În apărarea sa, apostolul Pavel nu pierde din vedere acuzaţiile care i se aduc. El face apel la prooroci şi la Moise, argumentând că nădejdea învierii şi pătimirea Christosului sunt oglindite în scrierile acestora, iar prin venirea Mântuitorului ele s-au împlinit, lucru binecunoscut şi de împăratul Agripa.

Intervenţia lui Festus ne arată că acesta nu înţelegea „limbajul” lui Pavel, fiind interesat doar de întocmirea raportului către Cezar. Exclamaţia lui Festus: „Pavele, eşti nebun” arată răspunsul tipic al neamurilor, care nu vor să accepte Evanghelia. Împăratul Agripa însă a înţeles mesajul lui Pavel, dar răspunsul său la întrebarea acestuia, anume dacă el crede în prooroci, dovedeşte că nu era pregătit să facă pasul decisiv pe calea pocăinţei.

Discuţia finală dintre participanţii la audiere ne arată că apostolul Pavel a ştiut să se facă înţeles de către cei cărora li se adresase, atingând în acest fel două obiective: dovedirea lipsei de temei a acuzaţiilor care i-au fost aduse de către marii preoţi şi expunerea pe larg, sub forma unei dări de seamă, a misiunii sale şi a modului în care şi-a îndeplinit-o. Nici împăratul Agripa, nici ceilalţi participanţi nu au devenit creştini, dar au recunoscut nevinovăţia lui Pavel.

În acest mod, lui Pavel i se deschide drumul către Roma, loc unde trebuia să mărturisească despre Isus.

Iaşi, 16 septembrie 2006

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842