Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Cartea Faptele Apostolilor (cap. 6:1 - 7)RSS

Evanghelia acestei duminici ne oferă un prilej pentru a reflecta asupra modului în care au fost aşezate slujirile în Biserica primară.

Putem observa, mai întâi, că apostolii nu s-au grăbit să instituie funcţii în comunitatea nou înfiinţată. Organizarea vieţii comunităţii creştine din jurul Ierusalimului s-a realizat treptat, în funcţie de nevoile care au apărut şi de maturitatea procesului de dezvoltare a vieţii Bisericii.

Putem intui aici ceva din modul în care Dumnezeu a ales să lucreze cu omul - apelul la ritmul omului şi la libertatea acestuia, răbdarea pentru un răspuns matur şi responsabil al omului la acţiunile sau planurile divine.

Comunitatea creştină primară, organizată spaţial în jurul Ierusalimului, era una eterogenă, fiind compusă atât din evrei băştinaşi, cât şi din evrei din diaspora. Printre problemele aproape inerente oricărui grup de persoane, Evanghelia ne prezintă un caz care are darul să pună în lumină modul de gândire şi de lucru al apostolilor. Este vorba despre o situaţie iscată în mijlocul evreilor elenişti, care nu îşi primiseră o parte dintre ajutoare pentru văduvele lor. Protestul lor a ajuns la urechile apostolilor şi a fost nevoie să se găsească destul de repede o soluţie, pentru că problema risca să se extindă.

Un prim aspect important din text este legat de faptul că la rezolvarea cauzei apostolii solicită ajutorul comunităţii restrânse în care a apărut problema. Soluţia a fost alegerea unui grup de şapte bărbaţi care să poarte responsabilitatea comunităţii sub aspect social. Criteriile după care trebuia să fie aleşi aceşti bărbaţi sunt: maturitatea spirituală (plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune) şi vizibilitatea comunitară (să fie vorbiţi de bine între fraţii lor). Apelul la aceste criterii evidenţiază un alt aspect important al viziunii comunităţii creştine primare. Slujirea creştină, indiferent că este una de vestire a Evangheliei sau una în plan social este o problemă spirituală şi cere oameni maturi din acest punct de vedere. Atitudinea apostolilor califică drept spirituale toate lucrurile care se realizează în viaţa unui creştin, şi deci în viaţa comunităţii.

Problema alegerii şi investirii în slujire a fost si rămâne una dintre cele mai delicate probleme ale Bisericii. Întâmplarea prezentată în acest text sugerează că apostolii au apelat la un principiu biblic expus cu toată claritatea în Vechiul Testament: autoritatea spirituală este de la Dumnezeu, care este stăpânul suveran. Când Dumnezeu dă cuiva autoritate în slujire, acel om şi lucrarea lui vor fi evidenţiate înaintea comunităţii prin călăuzirea şi implicarea eficientă a Duhului Sfânt. Comunităţii nu îi revine rolul decât de a recunoaşte această investiţie divină şi de a înlesni lucrarea lui Dumnezeu prin aleşii Lui.

După numele lor, cei şapte diaconi erau dintre evreii elenişti, ceea ce sugerează că ei au fost aleşi din mijlocul creştinilor care aveau problema în discuţie. În mod cert, alegerea celor şapte s-a realizat prin dialog în cadrul comunităţii evreilor elenişti, dar nu s-a realizat democratic, ci prin apelul la criteriile emise de apostoli.

Este foarte probabil ca cei şapte diaconi să fi avut şi abilităţi de organizare, dar nu aceste competenţe au fost prioritare, ci maturitatea spirituală, capacitatea de a înţelege natura problemelor şi aceea de le rezolva.

Scriptura nu ne prezintă doar modul în care s-a soluţionat cazul, ci şi efectele acţiunii. Misiunea apostolilor a continuat cu mai multă forţă, deoarece energia creştinilor nu mai era folosită pentru dezbateri interioare, ci pentru misiune în afară.

Între cei şapte diaconi se remarcă figura lui Ştefan, om înzestrat de Dumnezeu, care săvârşea semne şi minuni şi predica cu putere vestea cea bună. Calitatea acestui om se va vedea nu numai în misiune, ci şi în momentul de confruntare cu lumea şi în situaţia limită de jertfă

Iaşi, 4 martie 2006

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842