Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Cartea Faptele Apostolilor (cap. 8)RSS

Adevărata putere a lui Dumnezeu

Prima parte a textului de faţă, care se referă la misiunea lui Filip în Samaria, este citit şi interpretat în chei teologice dintre cele mai diverse. Unele vor să justifice abordarea în trepte a procesului mântuirii: mai întâi este credinţa, apoi botezul în apă şi apoi botezul Duhului. Altele găsesc aici justificare pentru teologia şi practica punerii mâinilor şi a autorităţii apostolilor transmise pe această cale sau ideea ierarhiei care permite realizarea diferenţiată a slujirilor. În fine, altele lasă textul să vorbească de la sine, fără a căuta cu precădere principii teologice.

În înţelegerea acestui text, pornim de la contextul mai general al cărţii Faptele Apostolilor. După începutul Bisericii, la Ierusalim, Dumnezeu plănuia să extindă mişcarea creştină, iar mesajul şi misiunea Bisericii îmbracă culori specifice în funcţie de locul în care ajung.

După moartea lui Ştefan, prigoana îl conduce pe Filip spre o cetate din Samaria, zonă în care şi Isus făcuse misiune, un teritoriu blamat şi ocolit de iudeii religioşi.

Ca şi Ştefan, Filip era un om plin de Duhul Sfânt. Vestea Evanghelia cu putere, iar mesajul lui era însoţit de semne şi minuni, ceea ce aducea bucurie şi pace în casele acelor oameni. Mulţimea era vindecată de bolile trupului şi ale sufletului, iar Filip a devenit destul de repede un personaj însemnat în cetate.

Însă, în mijlocul acelei cetăţi era şi un vrăjitor, numit Simon, foarte cunoscut locuitorilor prin vrăjile pe care le făcea, „punând în mare uimire pe mic şi mare". Drept urmare, samaritenii îl numeau „Cel cu puterea cea mare a lui Dumnezeu". Prin Evanghelia adusă şi propovăduită de Filip, şi acest Simon a crezut şi a fost botezat. Deşi părea că Simon şi Filip fac echipă, situaţia creată era una foarte delicată. Riscul era ca în cetate să se lase impresia că puterea lui Simon şi cea cu care lucra Filip aveau aceeaşi sursă.

Într-un astfel de context, apostolii din Ierusalim aud că în Samaria s-a vestit Cuvântul şi decid să facă o vizită acolo. Petru şi Ioan sunt trimişi în Samaria.

Prezenţa şi lucrarea celor doi apostoli în acea cetate au rolul şi darul de a pune în lumină adevărata putere a lui Dumnezeu. Simon este dovedit un magician care făcea bani din asta, iar Filip autenticul om al lui Dumnezeu. Textul nu trebuie forţat spre alte interpretări despre incapacitatea lui Filip de a face complet misiunea sau despre necesitatea prezenţei apostolilor pentru ca acei oameni să primească Duhul Sfânt.

Actul primirii Duhului de către cei din cetatea Samariei, după venirea apostolilor, trebuie văzut în contextul specific în care se aflau acei oameni. Credinţa lor era provocată de propovăduirea şi de semnele făcute de Filip, dar era o credinţă care păstra nelămurită identitatea adevăratului Dumnezeu şi a puterii Lui celei mari. Aceasta era mai degrabă o credinţă bazată pe semne, aşa cum s-a dovedit a fi cea a lui Simon. Totuşi, oamenii aceia erau sinceri căutători ai lui Dumnezeu, iar venirea apostolilor este prilejul ca Duhul Sfânt să încununeze credinţa lor. Primirea Duhului este pentru acei oameni o actualizare a Rusaliilor. Ei sunt incluşi în Biserică prin opera Duhului, aceea de regenerare şi de ieşire de sub puterea păcatului, de aşezare a omului în relaţie cu Dumnezeu.

Partea a doua a textului ne arată încă ceva din modul lui Dumnezeu de a lucra cu omul, împreună cu omul. În slujire, Dumnezeu foloseşte oamenii în funcţie de disponibilitatea, maturitatea şi credinţa lor. De asemenea, Dumnezeu răspunde căutărilor omului, indiferent de condiţia lui, de spaţiul sau timpul în care trăieşte. Istoria convertirii famenului etiopian stă mărturie în acest sens.

Filip s-a dovedit a fi un tip dinamic, cu viziune şi cu deschidere în a predica Evanghelia la neamuri. De aceea, Dumnezeu îl trimite în întâmpinarea unui om care, din perspectivă iudaică, era un proscris. Famenul etiopian era un om care căuta să afle adevărul, căuta pe Dumnezeul cel adevărat, dar condiţia lui de famen (om castrat), de păgân şi de om cu mari responsabilităţi politice şi sociale îi dădeau puţine şanse să se integreze într-un sistem religios al epocii.

În acest caz, generozitatea lui Dumnezeu pare să fie la culme: Filip este călăuzit de un înger, etiopianul reuşeşte să-şi procure un text sacru iudaic după pelerinajul de la Ierusalim, Duhul Sfânt îi schimbă inima şi apoi este botezat de Filip, bucuria mântuirii umple viaţa famenului, care se întoarce spre casă ca un alt om.

Textul se încheie cu o apreciere asupra misiunii lui Filip, care străbătea cetăţile şi predica Evanghelia, al cărei subiect este Împărăţia lui Dumnezeu şi Numele lui Isus Christos (FA 8:12), singurul Nume dat oamenilor spre mântuire.

Iaşi, 18 martie 2006

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842