Română


Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Cartea Faptele Apostolilor - La sărbătoarea RusaliilorRSS

Lucrarea şi persoana Duhului Sfânt reprezintă mult mai mult decât nişte subiecte de predică la marile sărbători creştine sau teme de reflecţie pentru teologi. Dincolo de datele explicite ale revelaţiei creştine, ochiul atent poate sesiza că în căutările şi frământările omului actual se regăsesc aspecte adânci legate de persoana şi de lucrarea Duhului, persoană divină din Sfânta Treime prezentă în lume în coordonate noi după evenimentul Rusalii.

Câteva dintre aceste aspecte importante, care marchează existenţa omului actual, sunt: unitatea, creaţia şi creativitatea, calitatea vieţii, proiectul de viaţă ş.a.

Omul a căutat mereu realizarea unui tip de viaţă în ecuaţia unului, a întregului, fără fragmentări, distanţe, prăpăstii. Această căutare a unităţii corespunde unei tainice lucrări a lui Dumnezeu în om şi depăşeşte ideea nostalgiei Paradisului pierdut. Căderea n-a anulat chipul lui Dumnezeu din om, iar căutarea unităţii în toate expresiile omului, de la politică la artă, ştiinţă şi filosofie arată cu prisosinţă acest lucru. Însă, căutarea autentică a unităţii a fost mereu în pragul derapajului şi a confiscării acesteia în favoarea unor iluzii, de la cele mai barbare până la cele mai rafinate. Actualmente, iluziile şi ispitele unei unităţi false se găsesc pe toate drumurile şi există oferte pentru toate gusturile. Iar instrumentele unei astfel de fraternizări universale sau locale ne parvin dinspre cele mai noi realizări ale ştiinţei, tehnicii, civilizaţiei: internetul, limba engleză şi comunicarea fără bariere, reality-show-ul şi conectarea la realitate ca la un  mare spectacol, cultura de masă şi valorile comune, nivelatoare, confederaţiile de state şi viteza mare de circulaţie, organizaţiile şi toate formele de asociere socială etc. Dealtfel neutre, toate aceste instrumente îi oferă omului actual alte modalităţi sau spaţii ale unităţii decât cea în Duhul. Deşi unitatea în Duhul este o realitate eschatologică, lucrarea Duhului Sfânt în istorie ne oferă şansa de a fi provocaţi pe toate căile pentru a răspunde chemării de a participa la adevărata unitate. În datele istoriei, această unitate are o expresie locală în comunitatea eclesială, care experimentează deja viaţa Unicului  şi Unului Dumnezeu.

Temele creaţiei şi creativităţii, care sunt extrem de importante azi, arată impasul omului actual şi neputinţa lui de a realiza ceva pe cont propriu. Creaţia axată doar pe consum, cu caracter strict local şi contextual, lipsa ei de putere transformatoare şi de originalitate sunt semne evidente ale refuzului operei Duhului în spaţiul muncii şi al creaţiei omului actual. Ori, Duhul Sfânt este Domnul de viaţă făcătorul, este susţinătorul oricărei forme de existenţă, motorul, sursa şi potenţialul oricărei forme de creaţie şi de nou în lume.

Calitatea vieţii este o altă dimensiune care ne poate indica prezenţa Duhului în lume şi tipul de răspuns a omului actual la provocarea Lui. Însă, cu destulă inteligenţă rece, omul de azi face eforturi susţinute să-şi definească şi să-şi prezerve un mod de viaţă care să îi satisfacă toate căutările şi nevoile şi care să îl responsabilizeze cât mai puţin faţă de sine, lume sau Dumnezeu. Calitatea este invocată doar relativ la exigenţele impuse de nevoile cotidiene: confortul, sănătatea, buna dispoziţie, plăcerea etc. Dacă Duhul este Sfânt, sfinţeşte şi cheamă la o viaţă dedicată, cu coordonate clare, trendul actual bate în altă direcţie, aceea de a crea şi menţine un om mişcător, uşor de sugestionat, cu nevoi tot mai comune, fără aspiraţii, cu valori relativizate şi nivelate.

De la Rusalii încoace, Duhul provoacă şi inspiră omul la un proiect magistral: mântuirea lumii. Acest proiect înseamnă recuperarea sensului tuturor lucrurilor şi dezrobirea lor de sub ratarea în care se află. De la Rusalii încoace, lumea a intrat pe ultima sută de metri, pe făgaşul unui proces de restaurare, de ieşire din coordonatele căderii. Omul are acum şansa să-şi construiască un proiect de viaţă, un proiect de viitor în acord cu marele proiect al mântuirii, astfel încât viaţa lui, realizările lui să nu rămână în spaţiul ratării, ci să aibă ecou în eternitate, să-şi găsească astfel împlinire. Însă, pentru omul actual, ispita este aceea de a nu avea un proiect, de a trăi „instant", pentru azi, conjunctural, în funcţie de ceilalţi.

Iaşi, 10 iunie 2006


Anunţuri