Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Cartea profetului Mica, cap. 3RSS

Capitolul 3 din cartea profetului Mica contrastează puternic cu finalul capitolului 2, versetele 12 şi 13. Astfel, dacă acestea din urmă prezintă imaginea adevăratului lider al naţiunii, pe care îl va aduce Dumnezeu în vremurile din urmă, capitolul 3 prezintă starea jalnică în care se aflau liderii poporului în timpul lui Mica, precum şi pedeapsa care va veni asupra acestora şi asupra întregii naţiuni.

Acest capitol cuprinde trei paragrafe distincte, în care este prezentat mesajul lui Dumnezeu pentru mai multe categorii de lideri ai poporului : pentru căpeteniile lui Iacov, pentru mai marii casei lui Israel (liderii politici), pentru prooroci, văzători şi ghicitori (liderii spirituali), şi, în final, pentru toate categoriile de conducători ai poporului.

Din modul în care este structurat mesajul acestui capitol, dar şi din modul în care alţi profeţi contemporani cu profetul Mica (Amos 5:5, Isaia 1:16 şi 17, şi Osea 4:1-9) vorbesc despre starea societăţii, precum şi a liderilor naţiunii din acea perioadă, putem înţelege care erau cauzele pentru care Dumnezeu hotărăşte să aducă pedeapsa Sa peste acest neam.

Dacă ar fi să caracterizăm în câteva cuvinte acele vremuri, am spune că ele erau dominate de cruzime, lăcomie de câştig şi nedreptate socială, de corupţia liderilor naţiunii, de răsturnarea intenţionată a valorilor Legii lui Moise şi de o formă de religiozitate denaturată, străină de adevărata revelaţie. Pe de o parte, ei îşi afirmau cu aroganţă tradiţia şi istoria, în virtutea cărora Dumnezeu este în mijlocul poporului (prin prezenţa Templului), iar, pe de altă parte, nu aveau nici cele mai mici remuşcări în a-şi clădi întreaga viaţă socială şi politică pe vărsare de sânge şi nedreptate.

Instituţiile la care se referă profetul, în v.1-4, sunt căpeteniile casei lui Iacov şi fruntaşii poporului. Ele proveneau din vremea Exodului, fiind descrise în capitolul 18 al acestei cărţi ca adevărate curţi de judecată ale pricinilor poporului. Erau constituite ierarhic, de la căpetenii peste 10 oameni până la nivelul curţilor de judecată din jurul palatului regal, unde se judecau pricinile cele mai grele. Aceste instanţe ajunseseră să fie dominate de corupţie, judecăţile lor finalizându-se prin verdicte favorabile nu celor de partea cărora era dreptatea, ci de partea celor care plăteau mai bine. Textul sugerează nu numai ideea de nedreptate socială, ci şi aceea de cumpărare a dreptăţii cu bani, într-un adevărat complot împotriva drepturilor săracilor.

Cauza acestei decăderi consta în faptul că aceste instanţe, care aplicau o lege de origine divină, iar nu una civilă, fiind un fel de reprezentanţi sau garanţi ai lui Iahve, înlocuiseră standardele de dreptate instituite de Legea lui Moise cu propriile interpretări generate de interesul de câştig material. Pedeapsa pe care o anunţă profetul Mica pentru aceşti lideri este aceea a tăcerii lui Dumnezeu în vremea necazului şi a ascunderii Feţei Sale. În credinţa poporului lui Israel, a cărei nădejde de viitor se baza pe privirea îndurătoare a lui Dumnezeu asupra poporului (Numeri 6: 22-26), această pedeapsă avea o rezonanţă aparte, semnificând o adevărată rupere a legământului.

Paragraful al doilea, cuprins între versetele 5 şi 8, se adresează liderilor spirituali ai poporului. Acuza pe care profetul o aduce acestor oameni constă în faptul că aceştia rătăcesc poporul folosindu-şi înzestrările şi darurile spirituale deosebite în vederea aceluiaşi câştig material. Această categorie socială era una de o importanţă deosebită în Israel, deoarece era consultată atunci când poporul dorea să afle voia Domnului cu privire la viitor. Se credea că proorocul, văzătorul sau ghicitorul, poate să influenţeze viitorul cuiva prin rostirea mesajului divin. De aceea, cine putea să plătească ceva profetului sau văzătorului primea un mesaj bun de pace şi binecuvântare de la acesta, iar cine nu avea bani să-şi permită o plată pentru prorocul respectiv, avea parte de un mesaj negativ. Interesant este faptul că textul nu sugerează ideea că darurile spirituale ale profeţilor incriminaţi nu erau de provenienţă divină, ci sugerează ideea denaturării şi deturnării acestor înzestrări spirituale de la destinaţia iniţială spre aceea a transformării lor în surse de câştig.

În versetul 7, este arătată pedeapsa lui Dumnezeu care vine asupra acestei categorii de oameni, sub semnul „întunericului” şi al ,,nopţii”, adică al lipsei oricărei iluminări de la Dumnezeu. Din moment ce aceşti profeţi pot profeţi fără a primi nimic de la Dumnezeu, pedeapsa lor va fi tocmai aceea a lipsei oricărui mesaj de la Dumnezeu pentru ei şi pentru cei pe care-i slujesc. Tentaţia de a schimba mesajul în funcţie de auditoriu şi de gradul de îndatorare al vorbitorului faţă de auditoriu există şi astăzi. Dependenţa bisericilor, din punct de vedere material, de anumite persoane sau instituţii duce adesea la o diluare a mesajului, pentru a nu ,,leza” persoane influente.

Versetul 8 al acestui paragraf are o semnificaţie aparte, deoarece profetul Mica îi confruntă pe aceşti lideri spirituali nu numai cu perspectiva lui Dumnezeu, ci şi punându-i în contrast cu modul în care el însuşi exercita această slujbă de profet. Încă din capitolul 2 versetul 6, cartea sugerează un conflict, o tensiune între aceşti proroci, care profesau de obicei în anturajul regelui şi al curţii regale, şi profetul Mica. Acesta din urmă era văzut de ei ca un intrus, ca unul care nu era din tagma lor, ci provenea de la ţară, dintr-un neam considerat de rang inferior. Însă, în comparaţie cu aceşti profeţi, darul său era pus în slujba Domnului: dacă profeţiile prorocilor susmenţionaţi erau de fapt nişte simple cuvinte, cuvintele prorocului Mica erau pline de putere. De asemenea, dacă aceştia vorbeau doar mânaţi de un interes material, el vorbea mânat de Duhul Domnului, iar dacă ei rosteau vorbe de pace celor ce-i plăteau şi „vorbe de război” celor ce nu aveau cu ce să-i ,,onoreze”, el lucrează arătând tuturor cu curaj cunoştinţa dreptăţii, demascând în faţa poporului păcatele şi nelegiuirile liderilor naţiunii.

Ultimul paragraf reia în sinteză acuzaţiile aduse versetele anterioare, arătând că din această cauză vine nenorocirea asupra întregii naţiuni. Dumnezeu este hotărât să distrugă din temelii toate simbolurile lor religioase: Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge un morman de pietre, iar muntele Templului va ajunge un munte oarecare acoperit de păduri.

Citind cartea profetului Ieremia, la cap 26:18-19, aflăm că aceste profeţii au fost rostite pe vremea împăratului Ezechia şi adresate întregului popor din regatul de sud. La auzul proorociilor, împăratul şi liderii poporului s-au căit de starea şi păcatele lor, ceea ce a determinat o schimbare a planurilor lui Dumnezeu, de distrugere a Ierusalimului. Ele au fost duse la îndeplinire în următoarele generaţii, în timpul activităţii profetului Ieremia, pe vremea împăraţilor Ioiachim şi Zedechia. Deşi au ajuns în aceeaşi stare şi au primit acelaşi mesaj profetic de avertizare, aceştia nu au ştiut să se smerească înaintea lui Dumnezeu.

Iaşi, 15 martie 2009

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-232-214.854