• Cine suntem
• Proiecte
• Activităţi în biserică
• Predici
• Textul zilei
• Părinţii Bisericii
• Calendar liturgic
• Grupul de studenţi
• Lumea contemporană
• Muzică
• Opinia ta
• Contact

Predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Cina Domnului şi teologia despre creaţie

Revelaţia creştină are în miezul ei adevărul despre fiinţa lui Dumnezeu, adevărul despre fiinţa creată şi despre planul lui Dumnezeu cu privire la creaţie. Acest plan este sugerat de ap. Pavel în afirmaţia: Dumnezeu vrea să unească toate lucrurile în Isus Christos. Planul lui Dumnezeu cu privire la om şi la întreaga creaţie nu poate fi limitat la planul mântuirii, pentru că actul căderii omului nu este decât un accident, o ratare intervenită în planul lui Dumnezeu. La acest accident, iubirea divină răspunde printr-o intervenţie în consecinţele căderii, astfel încât omului i se oferă şansa revenirii, posibilitatea restaurării, întoarcerea la condiţia asemănării cu Dumnezeu. Astfel, proiectul dintâi poate fi continuat, ia paranteza căderii să fie transformată într-un instrument al iconomiei divine.

Cina Domnului este o taină care ne provoacă la o adâncă reflecţie şi experienţă în acord cu revelaţia despre planul divin al creaţiei. La cină, omului i se deschid perspectivele dintâi în care lumea este privită ca dar al lui Dumnezeu, omul ca preot al creaţiei, într-o preoţie cosmică, iar opera omului ca răspuns la darul lui Dumnezeu.

Potrivit revelaţiei biblice, lumea este creaţia unui Dumnezeu personal, ca o expresie a Sa, liberă şi din iubire, ca un mod al manifestării de Sine, prin care Se comunică şi îşi împărtăşeşte fiinţa. Lumea este o realitate personală, poartă în sine amprenta Creatorului şi este o permanentă chemare la o relaţie personală cu Dumnezeu. Astfel, creaţia este un dar, o expresie de iubire, un mod de a arăta sau de a împărtăşi iubirea, este o invitaţie la iubire, la cunoaştere, la a răspunde persoanei divine. Răspunsul nu putea însemna decât acceptarea darului şi împărtăşirea lui, adică un răspuns personal, care nu este altul decât iubirea, bucuria darului, dăruirea reciprocă.

Locul omului în centrul creaţiei este privilegiat. A fost creat ca o cunună, ca un centru, ca un agent dinamizator şi productiv în cadrul creaţiei. Ca preot, omul are chemarea să conducă creaţia spre , să descopere dimensiunea ei personală şi să o exprime într-o relaţie dinamică cu Dumnezeu. Înzestrat cu capacităţi greu de imaginat, omul sintetizează toate puterile şi capacităţile creaţiei. Prin el trec toate stihiile cosmice şi autoritatea motrice a vieţii fiinţei create. Această perspectivă este confirmată de dezastrul cosmic al căderii. Întrupând un alt mod de existenţă, autonom, rupând relaţia fondatoare cu Dumnezeu, omul duce cu sine în dezastru întreaga creaţie, producând un cataclism la scara întregului univers. Fără intervenţia lui Dumnezeu, creaţia ar fi intrat în colaps total, ar fi fost o ruină definitivă.

Prin întruparea Fiului, creaţia este pătrunsă de modul personal de existenţă, care a fost pierdut de om prin păcat. Ca urmare, pentru om şi pentru lume se deschide posibilitatea continuării sau realizării planului divin. Omul poate răspunde lui Dumnezeu în termeni similari: creaţie, iubire, dar, libertate. În condiţiile existenţei actuale, omul îşi exprimă asta participând la opera de mântuire, de salvare, de restaurare a lumii, a întregii creaţii. Odată realizat acest deziderat, la înviere, omul îşi reia locul de stăpân peste creaţie, dar într-o perspectivă nouă, în care Dumnezeu Însuşi este unit cu omul, cu creaţia.

La Cina Domnului, Biserica realizează un act cu valoare eschatologică (care vizează sfârşitul acestui mod de existenţă şi începutul celui nou). Binecuvântarea darurilor este o pregustare a veacului viitor, a lumii restaurate, unite cu Dumnezeu pentru eternitate. Împărtăşirea cu Trupul şi Sângele Domnului este un act prin care se împlineşte efectiv planul lui Dumnezeu (unirea tuturor lucrurilor în Christos, atât a oamenilor, cât şi a lumii), dar este şi un act de dăruire (darurile sunt opera omului, munca şi creaţia lui), precum şi unul de recunoştinţă (este o eucharistie), de mulţumire.

Iaşi, 24 aprilie 2005

---

2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842