În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.
Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.
Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

Cu privire la încadrarea în timp a celor profeţite de „omul îmbrăcat în haine de in” şi descoperite proorocului Daniel în acest capitol, comentatorii se împart în trei categorii:
Argumente plauzibile sunt destul de multe atât pentru susţinerea cât şi pentru combaterea fiecărei din cele trei variante de interpretare.
Pentru susţinerea primei variante este adus ca argument principal citarea din cartea Daniel pe care o face Mântuitorul în Matei 24:15, ca proorocie pentru viitor, avându-se în vedere anul 70 d.Hr., anul când romanii au cucerit Ierusalimul şi au dărâmat Templul. Adică, se referă la momentul când practic romanii au desfiinţat statul Israel: „căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost...” (Dan 12:1) şi „când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot” (Dan. 12:7).
Ne cam încurcă prezenţa „marelui voievod Mihail” din versetul 1, prezenţă pe care „omul îmbrăcat în haine de in” o leagă anterior de lupta lui cu „împăraţii Persiei” în capitolul 10, versetele 13 şi 21.
Versetul 2 al acestui capitol, încurcă şi mai mult în susţinerea variantei în discuţie. Daca îl luăm ca o profeţie a unei învieri fizice, nu poate fi identificată cu nici una din învierile descrise în N.T., dar nici din V.T. Se pare că ar fi vorba de o înviere de natură spirituală, o trezire spirituală, mai ales că, spre deosebire de Cornilescu, alţi traducători folosesc verbul ”a se trezi” şi nu ”a se scula” atunci când este vorba despre „Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului...”
În favoarea plasării împlinirii profeţiei în perioada mesianică şi imediat următoare ar veni identificarea celor „înţelepţi şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire” din versetul 3 şi „cei pricepuţi” care „vor înţelege” din versetul 10 ca fiind ucenicii, apostolii din N.T.
Totodată, această abordare face o distincţie clară între cele două referiri la desfiinţarea jertfei necurmate şi la urâciunea pustiitorului din capitolele anterioare şi din capitolul 12:11.
Anterior capitolului 12, se afirmă că de la „desfiinţarea jertfei necurmate” şi „urâciunea pustiirii” vor trece „două mii trei sute de seri şi dimineţi” până ce „sfântul locaş va fi curăţit” deci 1150 de zile (2300 este numărul mieilor care ar fi trebit să fie jertfiţi, câte unul seara şi unul dimineaţa), iar în versetul 11 al capitolului 12 aflăm că de la „vremea când va înceta jertfa necurmată, şi de când se va aşeza urâciunea pustiitorului” vor trece „o mie două sute nouăzeci de zile” până „când puterea poprului sfânt va fi zdrobită de tot”.
În această interpretare, „cei pricepuţi” care au citit şi au priceput prorocia părăsind Ierusalimul, înainte de a se abate nenorocirea asupra lui, sunt numiţi fericiţi, pentru că cei care au ajuns „până la o mie trei sute treizeci de zile” au fost mântuiţi de urgia strâmtorării.
Varianta a doua, a împlinirii profeţiei pe timpul lui Antiochus Epifanes IV, pare a se lega mai bine cu restul cărţii Daniel şi mai ales de capitolul 11.
Un prim indiciu care ne trimite şi ne leagă de profeţiile prezentate în capitolul 11 este chiar expresia cu care începe acest capitol 12: „În vremea aceea”, adică a evenimentelor din capitolul 11. Această situare temporală a evenimentelor descrise în capitolul 12 este întărită şi de prezentarea unor idei şi teme prezente în capitolele anterioare, cum ar fi: lupta căpeteniilor îngereşti ale naţiunilor şi victoria asupra acestora a voievodului Mihail, ocrotitorul copiilor poporului evreu, (în cap.10:20-21 ni se sugerează în mod explicit că după căpetenia Persiei, acest voievod va avea de luptat cu căpetenia Greciei), o vreme de mare strâmtorare pentru poporul sfânt (cap. 7: 21-22, 25-26, cap.8: 24, cap. 11: 2-4), mântuirea poporului printr-o intervenţie divină şi judecata poporului potrivit criteriului unei cărţi (cap. 7: 9-10, cap.8: 25), răsplata de care vor avea parte sfinţii care vor rezista în timpul acestei perioade şi pedeapsa pentru cei care vor cădea şi vor trăda legământul (cap.7:13-14, 17-18, 22, 26-27, cap.8: 10-11, cap.9: 24, 27, cap.11:31-33).
Citind din această perspectivă capitolul 12, putem înţelege care este epilogul acestei perioade dificile din istoria poporului sfânt. Sfinţii care vor trăi în această perioadă primesc o mare încurajare că suferinţele lor nu vor fi în zadar, ci vor avea o răsplată. Cei înţelepţi, care vor fi învăţat pe mulţi să reziste în vremea necazului (cap.11 v: 33), vor avea parte de cinste, iar trădătorii vor avea parte de ruşine. Chiar ideea învierii din versetul 2, se poate referi, în acord cu Ezechiel cap. 37, la renaşterea poporului Israel, renaştere care va urma acestei perioade. Poporul îşi va dobândi independenţa vreme de 150 de ani, până la intrarea sa în sfera de infuenţă a imperiului roman.
Ideea veşniciei acestei răsplătiri ca şi aceea a ruşinii veşnice, trebuie interpretate tot în această cheie iudaică. Lupta dusă de Macabei pentru eliberarea poporului şi templului se încheie cu instituirea Sărbătorii Înnoirii Templului, care va rămânea veşnic în memoria vie a poporului evreu, fiind sărbătorită de acesta atât pe vremea Mântuitorului, conform Evangheliei după Ioan cap. 10: 22, cât şi în zilele noastre.
În sprijinul acestei interpretări vine şi interpretarea de ansamblu a capitolelor 10-12, care descriu pe larg acelaşi eveniment profetic, precum şi finalul acestui capitol, care pare să facă legătura cu capitolul 10:4-5, încheind viziunea începută în acest capitol.
Îngerul din capitoul 10:4-5, care se aseamănă cu un om îmbrăcat în haine de in, şi care este aflat în mijlocul rîului Hidechel (Tigru), deasupra apelor, răspunde unei întrebări care îi este adresată de alte două fiinţe îngereşti cu chip de om, situate pe un mal şi pe celălat a râului şi care se referă la perioada de timp care va fi până la sfârşitul acestor minuni. Apare aici aceeaşi temă prezentă şi în capitolele anterioare (cap 7:25, cap.8:28, anume că va mai fi o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme şi că toate aceste lucruri se vor sfârşi atunci când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot(cap.7:20, 25).
Capitolul 12 are o utimă parte, respectiv v.8-13, în care se repetă din nou aceleaşi teme. Prorocul Daniel se arată consternat de faptul că nu poate să înţeleagă vedenia şi cere detalii despre sfârşitul acestor lucruri.
În răspunsul său, îngerul îl încredinţează asupra faptului că acest sfârşit nu îl priveşte direct pe prooroc, ci vizează nişte vremuri îndepărtate, când cei înţelepţi, care vor citi această profeţie, vor înţelege despre ce este vorba, dar cei răi nu o vor pricepe.
I se dă profetului o nouă perioadă exprimată acum în zile, în două variante de calendar, potrivit unor interpreţi, care va fi, de la încetarea jertfei necurmate şi de la aşezarea urâciunii pustiitoruui, până la sfîrşit, cu referire evidentă şi echivalentă cu acea perioadă de trei ani şi jumătate de necaz.
Cât despre el, îngerul îi adevereşte profetului Daniel că misiunea sa s-a încheiat şi că de acum îl aşteaptă odihna şi învierea sa, la sfîrşitul zilelor, în partea de moştenire pregătită de Dumnezeu sfinţior săi.
Pentru cititorul actual, acest capitol oferă câteva lucruri importante: poporul sfinţilor, care trăieşte în istorie, îşi poate păstra identitatea în momentele cele mai grele de suferinţă şi prigoană prin exerciţiul discernământului şi prin munca de învăţare a poporului. Scriptura ne asigură că orice încercare, oricât de cumplită ar fi, este limitată, iar sfinţilor le este garantată toată asistenţa cerului, ceea ce înseamnă sprijin (oştirile cerului sunt implicate alături de popor) şi revelaţie (sfinţii vor pricepe vremurile).
Iaşi, 24 martie 2007
Anunţuri
Ultimele modificări
Predici29.01.2012
Predici17.01.2012