• Cine suntem
• Proiecte
• Activităţi în biserică
• Predici
• Textul zilei
• Părinţii Bisericii
• Calendar liturgic
• Grupul de studenţi
• Lumea contemporană
• Muzică
• Opinia ta
• Contact

Predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Înălţarea Domnului

Înălţarea Domnului rămâne pentru noi un subiect de credinţă şi de reflecţie care este puternic legat de tema eschatologiei. Acest eveniment a născut şi naşte o sumedenie de întrebări, unele dintre ele punând la îndoială realitatea înălţării, altele relativizând-o, altele, întemeiate fiind, încearcă să înţeleagă rostul ei pentru viaţa creştină. Poate una dintre cele mai des întâlnite întrebări este aceea care cere lămuriri asupra timpului de 40 de zile pe care Christos l-a petrecut pe pământ după înviere. Se poate pune problema cu privire la ce tip de implicaţii ar putea avea acest timp pentru noi: soteriologice (în privinţa mântuirii), antropologice (legate de constituţia omului) sau doar iconomice (care privesc modul în care Dumnezeu îşi realizează lucrarea)? O altă întrebare semnificativă evidenţiază tema apariţiilor Mântuitorului doar pe timpul celor 40 de zile, în timp ce după înălţare vederea lui Christos se adresează doar credinţei sau revelaţiilor speciale. În fine, mai menţionăm nevoia de răspuns cu privire la semnificaţiile actului în sine a înălţării lui Christos, ale timpului deschis de acest eveniment şi până la cea de-a doua Lui venire. Care este rostul acestui timp dintre cele două veniri? De ce nu a luat sfârşit istoria la învierea Domnului? Acestea sunt alte posibile probleme care pot fi formulate în jurul temei date.

Am menţionat toate acestea cu scopul de a arăta că în jurul evenimentului înălţării s-au ţesut destule afirmaţii, întrebări şi înţelesuri de-a lungul vremii. Scopul nostru nu este de a da răspunsuri la toate aceste întrebări, ci de a da însemnătatea cuvenită înălţării Domnului şi sărbătorii creştine, sărbătoare care are darul de a actualiza acest act semnificativ din viaţa lui Christos în vremurile de acum.

Pentru această duminică, vom prezenta în sinteză câteva afirmaţii legate de înălţare, unele dintre ele putând fi un răspuns la întrebările de mai sus:

• Lumea este adusă înapoi la Dumnezeu prin intermediul unui om, Isus Christos, Dumnezeu devenit om.
• Sfârşitul operei pământeşti a lui Christos este înălţarea. Acest fapt presupune nu o absenţă fizică a Lui dintre noi şi o prezenţă fizică în alt spaţiu, în cer. Afirmaţia „la ceruri” este ambiguă pentru noi, pentru că nu putem avea coordonate spaţiale despre acele ceruri. Cert este că înălţarea presupune un salt calitativ, o trecere a omului Christos spre un alt tip de existenţă, în care trupul şi dimensiunea materială depăşesc limitările actuale. Înălţarea (termenul presupune o urcare) înseamnă accederea omului la o poziţie în prezenţa lui Dumnezeu de aşa manieră că omul primeşte capacitatea de a comunica şi de a participa la viaţa lui Dumnezeu în alte coordonate decât cele actuale.
• Ducerea omului în prezenţa lui Dumnezeu ia forma, la Christos, a unui act jertfelnic, de totală şi necondiţionată dăruire. Prin acest act de jertfă de sine, în umanitatea lui Christos transpare modul nou de a fi al omului, cel după chipul lui Dumnezeu, mod care corespunde existenţei eterne.
• Acceptarea acestei jertfe de către Dumnezeu are ca şi consecinţă aşezarea omului Christos „la dreapta măririi” , adică într-o poziţie de slavă şi de autoritate care are consecinţe directe asupra întregii lumi. În această poziţie de slavă, Christos are toată puterea, toată capacitatea de a acţiona cel mai eficient asupra omului şi asupra lumii, prin opera de a atrage oamenii la Sine, acolo, „în înălţime”. Acel loc nu este altul decât intimitatea sânului dumnezeirii, la care omul este invitat să participe.
• Înălţarea deschide astfel calea fiecărui om de a accede la poziţia pe care o are Christos acum, adică în prezenţa lui Dumnezeu. Această operă nu este altceva decât actualizarea întregii opere de mântuire săvârşite de Christos la nivelul persoanei umane care crede şi acceptă această operă. Actorul principal care va face posibil acest proces este Duhul Sfânt.
• Aşa cum arată chiar Mântuitorul, înălţarea este de maximă importanţă chiar în această direcţie, pentru că ea lasă loc intrării pe scenă a celei de-a treia persoană a dumnezeirii.
• În fine, înălţarea lui Christos ni se prezintă ca un prim rod, ca un rezultat care confirmă şi certifică finalul procesului început în fiecare dintre noi, este garanţia învierii şi înălţării fiecărui credincios, la sfârşitul istoriei.

Iaşi, 12 iunie 2005

---

2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842