Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Înţelesuri asupra Legii în cartea ExodRSS

Pentru a înţelege semnificaţia Legii pentru Israel şi pentru chemarea sa ca popor special între neamuri, este important să surprindem coordonatele principale care evidenţiază intenţia lui Dumnezeu când a dat poporului Legea.

O privire atentă asupra cărţii Exod, ne arată nu numai poziţionarea centrală în structura textului a evenimentului dării Legii, ci şi o anumită simetrie şi o plasare a unor elemente care joacă rolul unui cadru de înţelegere (un cadru hermeneutic) a esenţei Legii. În amonte, înainte de darea Legii, cartea Exod ne prezintă pe scurt datele unei istorii care urcă spre un trecut îndepărtat în care regăsim o promisiune şi o relaţie deosebită a omului cu Dumnezeu. De asemenea, tot în amonte, darea Legii este anticipată de o serie de evenimente fondatoare, evenimente care îl descoperă pe Dumnezeul cel adevărat, acelaşi care a promis ceva în trecutul îndepărtat şi care acum este gata să împlinească promisiunea. Simetric, în aval, darea Legii este însoţită de un cadru explicativ şi operaţional. Poporului îi este pus la dispoziţie un întreg ansamblu de elemente care să facă posibilă trăirea şi împlinirea Legii lui Dumnezeu. Tot în aval, cartea Exod lărgeşte orizontul, dincolo de o generaţie, de un popor sau o ţară. Legea este dată în prezent pentru un popor şi un proiect concret, dar are ecou înspre realităţi mai înalte şi cu implicaţii mult mai ample.

Legea dată de Dumnezeu poporului Israel, numită şi Legea lui Moise, are la bază o istorie veche a unei prietenii a unui om cu Dumnezeu. Cartea Exod face trimitere la această istorie, fără de care semnificaţia Legii nu poate fi înţeleasă. Fără a greşi deloc, trebuie să admitem că esenţa Legii trebuie căutată undeva în limitele acelui orizont străvechi, când, vreme de trei generaţii de oameni, o promisiune era reînnoită şi transmisă mai departe. Iar promisiunea are de a face cu o experienţă, o relaţie deosebită între Dumnezeu şi prietenul său, un om cu numele Avraam. Ca să înţelegem ce înseamnă Legea, trebuie să urcăm pe firul acestei istorii a speranţei în împlinirea unei promisiuni făcută între doi prieteni. Firul acesta este lesne de descifrat prin trecerea de la o generaţie la alta, de la părinţi la copii, prin transmiterea acestei moşteniri, ca o comoară de preţ. Istoria curge. Trec mai bine de 400 de ani, iar moştenirea se află acum în sufletele şi mâinile unui popor aflat în robie. Germenele speranţei încolţeşte şi ia forma unui strigăt după izbăvire. Dumnezeu aude, dar întârzie să răspundă. Mai trec 80 de ani până ce are loc intervenţia Lui într-o serie de evenimente cu adevărat fondatoare.

Darea Legii este anticipată de o serie de evenimente care au rolul de a pune în actualitate, pentru noua generaţie de oameni, promisiunea şi relaţia dintre om şi Dumnezeu. Prin minunile săvârşite, Dumnezeu se recomandă ca fiind acelaşi cu cel care a promis cândva lui Avraam o ţară, iar acum este gata să împlinească ce a promis. Pentru beneficiarii promisiunii, este important să cunoască pe Cel care a promis, pe Cel care se revelează acum. Faptele săvârşite sub ochii poporului în Egipt sunt fără precedent. Sunt evenimente la scara istoriei, care nu se pot uita. Ele întemeiază o nouă eră, o epocă a prezenţei lui Dumnezeu cu omul la nivelul unei naţiuni. Faptele săvârşite nu au numai impact local, nu vizează doar izbăvirea unui popor din robie. Asistăm la o serie de acte care au caracter paradigmatic, care transcend localul şi istoricul. Prin aceste fapte se întemeiază un popor, dar şi o tradiţie, o moştenire, se revelează o nouă perspectivă asupra primei promisiuni. Rugul aprins, Paştele, trecerea Mării Roşii, norul sunt porţi deschise spre alte realităţi, care dau promisiunii valenţe universale, eterne.

În aval, Legea este susţinută de un cadru care o fac inteligibilă şi operaţională. A luat fiinţă o instituţie a preoţiei, s-a construit un cort, s-au instituit sărbători. La toate acestea este invitat să participe poporul, prin meşterii săi iscusiţi, prin darurile aduse de cei cu tragere de inimă. Cortul are darul să organizeze spaţiul. El este plasat central, în mijlocul taberei, ca semn că totul gravitează în jurul lui, adică a legământului cu Dumnezeu. Preoţia reglementează termenii medierii raportului omului cu Dumnezeu, mediere necesară din cauza păcatului, căderii şi înclinaţiilor permanente ale omului spre păcat. Sărbătoarea organizează timpul şi face din viaţa poporului o viaţă comunitară. Sărbătoarea are un rol integrator şi de a da ritmicitate existenţei. Cadrul amintit este, de asemenea, unul tipologic. Deşi are o funcţiune clară pentru prezent, el este o invitaţie la reflecţie, este o deschidere care cere să treci dincolo, este o continuă provocare.

În fine, cartea Exod lasă explicit loc la noi orizonturi şi nu închide lucrurile la evenimentele sau generaţia care a primit Legea. Înţelegerea esenţei Legii, impune sesizarea acestei deschideri şi orientări, atât spre viitor, cât şi spre alte realităţi. În termeni doxologici, cartea Exod anunţă despre un Templu care nu este făcut de mâna omului, ci a lui Dumnezeu, despre veşnicie, despre copiii care vor veni, despre cei care vor beneficia şi ei de promisiunea lui Dumnezeu, despre realităţile cărora le vorbeşte Legea.

Având un astfel de context hermeneutic, înţelegem că lectura semnificaţiilor Legii trebuie să aibă o prioritate. Legea este obiectivarea în termenii omului a unui legământ dintre Dumnezeu şi popor, pe temeiul unei promisiuni. Legământul nu este un contract juridic, ci este explicitarea unui raport între Dumnezeu şi poporul care beneficiază de împlinirea promisiunii. Legământul este locul de întâlnire dintre Dumnezeu care face o promisiune şi poporul care este beneficiarul ei. Promisiunea nu este condiţionată, ci presupune o anumită consistenţă a celor doi parteneri. În esenţă, legământul lui Dumnezeu cu poporul are o profundă componentă identitară. Israel este ceea ce este ca urmare a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului. Prin legământ are loc o întemeiere, este întemeierea însăşi. Prin legământ, Israel devine un popor special între toate popoarele. Menirea lui este să fie o comoară preţioasă între neamuri, un popor sfânt, o preoţie împărătească. Legământul dă această consistenţă poporului şi rămâne în picioare atâta vreme cât şi-o asumă ca atare. În această perspectivă, la acest nivel, Legea nu este un cod de reguli, porunci sau prohibiţii. Legea nu face altceva decât să transpună în termeni datele acestui legământ, al acestei întemeieri. Ea este pur şi simplu transpunerea în limbaj a realităţilor pe baza cărora se întemeiază Israel ca popor ales, este o obiectivare a legământului şi răspunde astfel unei nevoi care ţine de modul de existenţă al omului. Legea anunţă şi face accesibile, transmisibile sau actualizabile realităţile legământului.

La un al doilea nivel, Legea are menirea de a veni în ajutorul omului care se află în permanenţă în situaţia de a-şi invalida identitatea primită. Astfel, Legea funcţionează ca un reper, ca un instrument care punctează datele care definesc identitatea poporului lui Dumnezeu, dar care şi atenţionează şi frânează pornirile omului în direcţia ratării acestei identităţi. Rolul poruncilor nu este de a interzice omului din sfera posibilităţilor lui, ci de a-i construi un cadru în interiorul căruia identitatea lui este confirmată, iar în afara lui este invalidată.

La nivelul cel mai de jos, Legea funcţionează şi ca un cadru juridic, care are rolul de a pune limite răului, de a responsabiliza omul faţă de faptele lui, de a pedepsi şi corecta, de a face posibilă viaţa comunitară în anumite limite. Acest nivel corespunde şi unei nevoi concrete, istorice, de a trasa coordonatele vieţii sociale a unui popor şi de a putea trăi printre celelalte popoare, de a face faţă tuturor provocărilor istoriei.

Iaşi, 17 februarie 2008

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-232-214.854