Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Izgonirea vânzătorilor din Templu (Ioan cap. 2:13-25)RSS

Paragraful din Ioan 2:13-25 are în centrul său episodul izgonirii vânzătorilor din Templu. Acest episod este legat de primul Paşte menţionat în Evanghelia după Ioan. Ulterior, în Ioan 6:4 şi 11:55, sunt amintite încă alte două sărbători pascale. În felul acesta, Ioan leagă semnificaţia acestei sărbători de lucrarea pe care Cristos a venit să o facă; nu trebuie să uităm că tocmai autorul acestei evanghelii redă mărturia lui Ioan Botezătorul despre Isus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (1:29). Nu este intenţia noastră aici să oferim o explicaţie la faptul că, spre deosebire de Ioan, evangheliştii sinoptici menţionează o singură sărbătoare a Paştelor, şi anume cea legată de răstignirea lui Cristos. Problema cronologiei evenimentelor în viaţa Mântuitorului a fost şi va rămâne discutată iar încercările de armonizare a celor patru evanghelii trebuie să aibă în vedere faptul că aceste texte nu sunt doar mărturii istorice, ci sunt scrieri cu un caracter teologico-istoric.

Este foarte important faptul că evenimentul izgonirii vânzătorilor din Templu are loc în perioada Paştelor, când întreaga atenţie era îndreptată asupra acestui spaţiu, care fremăta de activitate. Ioan nu discută în detaliu care a fost argumentul gestului lui Cristos şi în ce fel situaţia respectivă constituia un afront adus lui Dumnezeu. Înainte de a merge mai departe, este important de făcut distincţia (de natură lexicală) între „templul” din versetul 14 şi „templul” din versetul 19. În primul caz, se face referire la curtea templului unde aveau loc aceste tranzacţii comerciale; în cel de-al doilea caz, termenul folosit (naos) denotă edificiu propriu-zis al templului.

Totuşi, în mintea cititorului persistă întrebarea: Ce anume la scandalizat pe Cristos? Această activitate comercială avea două componente principale. În primul rând, era vorba de vânzarea animalelor - evreii care veneau la Ierusalim din alte zone ale ţării (sau chiar din diaspora) preferau să îşi procure animalele pentru jertfă la Ierusalim, cât mai aproape de locul de unde acestea urmau să fie jertfite. În al doilea rând, activitatea comercială de la Templu era legată şi de operaţiuni de schimb valutar: taxa pentru templu de jumătate de şekel (Mat. 17:27) nu putea fi plătită în dinarii romani sau drahmele ateniene, pentru că aceste monede purtau efigia celui care le emisese; prin urmare, era necesar un schimb valutar (în moneda tiriană acceptată) - schimb care nu se petrecea fără un mic „comision”. Această situaţie în ansamblul ei a mutat complet atenţia dinspre jertfa ca închinare, înspre jertfa ca act comercial. Mai mult, situaţia era intens susţinută tocmai de cei care trebuiau să promoveze spiritualitatea naţiunii.  

Surprinde faptul că cei care asistă la această scenă nu reacţionează la gest ca atare, ci ridică problema autorităţii care stă în spatele său. Este foarte posibil ca mulţi evrei să fi dezaprobat activitatea comercială care înlocuise închinarea de la Templu, aspect sugerat şi de faptul că Isus nu este acuzat de tulburarea ordinii. Gestul său este văzut imediat ca gest profetic, iar de către unii chiar de natură mesianică. Pe de-o parte, gestul în sine este de natură profetică: condamnarea degradării închinării şi chemarea la curăţire au fost  constate ale activităţii profetice de-a lungul istoriei poporului Israel. Pe de altă parte, valoarea profetică a gestului lui Cristos este reflectată de mesajul pe care Cristos îl adresează vânzătorilor de la Templu: „Ridicaţi acestea de aici, şi nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie” (v. 16) - cuvinte care sunt un ecou ale unor texte profetice precum Zah. 14:21, Mal. 3:1, Is. 56:7.

O idee importantă a pasajului - deşi prezentă oarecum implicit în text - este aceea a prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. În istoria poporului Israel, Templul a constituit semnul prezenţei divine. Ceea ce mereu au condamnat profeţii a fost faptul că această prezenţă divină a fost alungată de la Templu de starea de păcat a poporului. În acest episod, Cristos pe deoparte arată eşecul constant al poporului Israel de a recunoaşte prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul său şi de a se raporta în mod adecvat la această prezenţă. Pe de altă parte, El se prezintă pe Sine drept Templu al lui Dumnezeu, manifestare - de data aceasta plenară - a prezenţei lui Dumnezeu. Din această perspectivă, episodul poate fi văzut ca o transpunere sub formă narativă a afirmaţiilor prologului ioanin: „A venit la a-i Săi, dar ai Săi nu L-au primit... şi Cuvântul s-a făcut trup şi şi-a aşezat cortul printre noi...” (1:11, 14). Tocmai datorită faptului că acum prezenţa lui Dumnezeu se descoperă plenar în Cristos, Mântuitorul îi poate spune femeii din Samaria: „Dar vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim, ... ci în duh şi în adevăr” (4:21, 23).

Privit din perspectiva învierii, episodul izgonirii vânzătorilor din Templu îşi dobândeşte adevărata semnificaţie. În primul rând, el atestă diferenţa dintre planul înţelegerii auditoriului şi planul discursului cristic; cel dintâi, limitat la dimensiunea istorică, cel de-al doilea vizând dimensiunea spirituală, planul lui Dumnezeu în şi dincolo de existenţa istorică. Apoi, acest episod arată că semnul par excellence care Îl confirmă pe Cristos deopotrivă ca profet şi ca Mesia este învierea Sa. Evenimentul învierii Sale oferă cheia hermeneutică pentru a înţelege atât revelaţia lui Dumnezeu până la Cristos, cât şi evenimentele care s-au petrecut de-a lungul vieţii pe pământ a lui Cristos. Nu în ultimul rând, acest text vorbeşte şi despre pericolul unei credinţe superficiale: o credinţă care fie interpretează relaţia cu Dumnezeu într-o paradigmă de tip comercial, fie este incapabilă să treacă de la „semnul” vizibil la realitatea spirituală, teologică pe care acel semn o comunică.

Iaşi, 18 octombrie 2009

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-232-214.854