În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.
Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.
Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

Evanghelia acestei dumnici poate fi înţeleasă la cel puţin două niveluri.
Un prim nivel ar fi acel al înţelegerii corecte a întâmplărilor relatate de evanghelist şi al extragerii unor principii care să ne folosească în viaţa de credinţă.
În acest sens, prima istorie ridică câteva probleme de înţelegere pentru noi, cum ar fi de pildă problema aurorităţii în faţa duhurilor necurate, şi problema credinţei şi a relaţiei acesteia cu exerciţiul spiritual al postului şi rugăciunii.
Concluzia care s-ar desprinde din acest prim pasaj ar fi că progresul nostru în viaţa spirituală ţine de nivelul relaţiei pe care o avem cu Hristos Domnul. Barometrul acestui nivel este credinţa. Cu cât aceasta este mai puternică cu cât avem acces mai mare la puterile veacului viitor, credinţa nefiind altceva decât întruparea acelor realităţi. Ea este instrumentul cu care ne putem măsura demnitatea pe care o avem înaintea Domnului, de fii ai Săi , şi înaintea Creaţiei ca Stăpâni ai acesteia. Postul şi rugăciunea ar fi aici exerciţiile spirituale care pot să ponteţeze credinţa noastră, pot să o activeze şi să o întreţină, făcându-ne să conştientizăm mai mult şi mai mult această demnitate, înaintea căreia şi dracii se înfioară.
Al doilea pasaj, este mai scurt.. Vestea mortii şi învierii lui Hristos care pentru ucenici are un rol pedagogic, vrând să le arate misiunea adevăratului Mesia. În fine, al treliea pasaj al plăţii dării către Templu, printr-un miracol, ar putea să ne transmită ideea de a ne feri de orice incident care ar putea face ca ceilalţi să nu înţeleagă misiunea noastră în sânul comunităţii.
Un al doile nivel de înţelegere, care leagă aceste trei episoade, este acela al semnificaţiei de respingere de către poprul Israel a lucrării Mântuitorului.
Devine din ce în ce mai limpede că evreii nu vor accepta imaginea unui Mesia care pătimeşte. Evanghelistul Marcu arată mai clar că în spatele acestei vindecări se află o discuţie pe care o aveau ucenicii cu cărturarii care tocmai găsiseră un nou motiv să-l hulească pe maestrul acestor slabi ucenici. Nu la întâmplare răspunsul lui Hristos se adresează poprului în ansamblu, pe care-l numeşte aici „neam necredincios şi rău” .
Aceiaşi idee se regăseşte în celelalte două pasaje care urmează. Isus este neînţeles de ucenici şi în final de maimarii Templu. Perceperea impozitului de la Isus este o formă de respingere a demnităţii sale de Fiu al lui Dumnezeu, şi de nerecunoaştere a relaţiei speciale pe care o are El cu Tatăl.
Ceea ce este încurajator şi totdată provocator pentru noi în tot acest pasaj, este însã curajul şi fermitatea cu care Hristos îşi asumă destinul.
Slăvit fie Domnul pentru suferinţa şi umilirea Sa asumată de bunăvoie şi din iubire pentru oameni, singura soluţie pentru mântuirea noastră şi a întregii lumi!
Iaşi, 16 ianuarie 2005
Anunţuri
Ultimele modificări
Predici18.03.2012
Predici26.02.2012
Predici29.01.2012
Predici17.01.2012