Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Matei (cap. 18:1-14)RSS

Evanghelia acestei zile, în prima sa parte ( Matei Cap. 18:1-9 ), debutează cu întrebarea pe care ucenicii i-o adresează lui Christos: Cine este mai mare în împărăţia cerurilor ?

Judecată în contextul discuţiilor anterioare avute cu Mântuitorul despre sfârşitul lucrării acestuia, întrebarea ar părea unora legitimă. Răspunsul pe care îl dă aici Christos este menit să-i lămurească pe ucenici cu privire la partea sensibilă a problemei pe care o propun spre dezlegare: statutul ucenicului.

Astfel, folosindu-se de imaginea copilului pe care li-l pune înainte, Christos vrea nu numai să le ofere ucenicilor Săi un exemplu de smerenie şi de inocenţă, ci mai ales ii trimite din nou la ideea centrală a evangheliei. Esenţial, le spune Christos, nu este cine este mai mare, ci dacă sunteţi sau nu fii ai Tatălui. Accentul deosebit pe acest aspect trimite la următoarea consecinţă: calitatea de fii ai Tatălui din ceruri determină calitatea relaţiilor cu semenii şi calitatea vieţii unui om.

Tot ceea ce urmează este o încercare de a demonstra ca la acest statut nu trebuie să renunţăm sub nici o formă. Atât din exteriorul nostru, cât şi din interior, vom fi ispitiţi, prin cele mai diferite mijloace, să renunţăm la această mare demnitate. Suntem îndemnaţi aici să nu precupeţim nici un efort pentru a respinge orice ispită de acest fel. Nimic nu trebuie să ni se pară prea mult, pentru că numai calitatea de fii ne va face moştenitori deplini ai împărăţiei cerului.

A doua parte a capitolului 18, ( Matei Cap. 18:10-14 ) am putea-o intitula „Valorizarea omului” . Christos accentuează importanţa reportării corecte la aproapele, la cei din comunitate.

Din pricina căderii, omul este ispitit să-şi desconsidere aproapele, judecându-l după criterii relative şi egoiste. Christos ne arată alte criterii după care trebuie să ne raportăm la aproapele. În text, aproapele se referă la acei „micuţi care cred în Christos” , adică la cei care au statutul de fii ai Tatălui. Un prilej de ispită în relaţiile dintre credincioşi este „dispreţuirea” sau judecata de valoare în funcţie de starea de maturitate a fiecăruia. În această direcţie, îndemnul Evangheliei este să ne ferim de ispită printr-un mod de gândire diferit.

În primul rând, înainte de a ne apuca să dispreţuim pe cineva, trebuie să avem în vedere că fiecare credincios are un înger păzitor, care vede pururea faţa Tatălui. Prin reflecţie, care este opera îngerului, faţa fiecărui fiu este înaintea Tatălui, este valorizată în perspectiva a ceea ce va deveni, când fiii vor vedea pe Dumnezeu.

Apoi, jertfa lui Christos s-a făcut pentru mântuirea noastră a tuturor, fie tari, fie slabi, căci toţi eram pierduţi. Astfel, nimeni nu e mai presus de alţi credincioşi şi nu are vreun merit.

Al treilea criteriu are în vedere raportarea Tatălui la aceşti micuţi. Înaintea Tatălui, fiecare om are o valoare infinită. Tatăl voieşte mântuirea fiecărui om, oricât de neînsemnat ar părea în ochii celorlalţi. Aici se vede unitatea de voinţă dintre Tatăl şi Fiul. Relaţia dintre Tatăl şi credincioşi este exprimată printr-o pildă luată din acel domeniu al vieţii poporului evreu foarte familiar ucenicilor. Un om, care are o turma de oi, pierde o oaie şi porneşte în căutare ei. Dacă o găseşte, se bucură mai mult decât pentru toate celelalte oi. Un om, cu cât investeşte mai mult în cineva sau în ceva, cu atât preţuieşte mai mult. Un păstor investeşte mult în turma sa în primul rând pentru că este a lui şi de aceea e gata să-şi rişte viaţa pentru fiecare oaie. Aici avem ca exemplu pe David, care se lupta cu fiarele sălbatice pentru turmă. Cu atât mai mult, Tatăl ceresc, „făcătorul tuturor” , care a investit în fiecare din noi, făcându-ne după chipul Său, ne va căuta pe fiecare, asemeni păstorului care-şi caută oaia pierdută.

Iaşi, 23 ianuarie 2005

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842