• Cine suntem
• Proiecte
• Activităţi în biserică
• Predici
• Textul zilei
• Părinţii Bisericii
• Calendar liturgic
• Grupul de studenţi
• Lumea contemporană
• Muzică
• Opinia ta
• Contact

Predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Matei (cap. 18:14-20)

Evanghelia de astăzi, Matei Cap. 18:14-20, în acelaşi spirit cu pilda oii rătăcite, ne aduce în discuţie responsabilitatea Bisericii de a face tot posibilul pentru a reabilita un credincios căzut sau care a păcătuit.

Înainte de a prezenta câteva idei din acest text, este important să spunem că în majoritatea manuscriselor textul nu este restrictiv ca în traducerea Cornilescu (care prezintă situaţia când un credincios păcătuieşte faţă de un alt credincios), ci prezintă situaţia când un credincios păcătuieşte sau se află în păcat.

Îndemnul Mântuitorului este să căutăm să-l câştigăm pe fratele care se află în păcat. Procesul de recuperare ne este prezentat într-un cadru care cere maturitate şi responsabilitate, trăsături care se formează şi se aplică în comunitate. În sinteză, acest proces ar presupune următoarele etape:

• Deoarece păcatul cuiva nu este ceva privat, ci afectează întreaga comunitate, dialogul, comunicarea cu cel care a păcătuit se impune de două ori: păcatul îl îndepărtează pe acel credincios de Dumnezeu şi slăbeşte comunitatea. Comunicarea trebuie să înceapă de la o persoană, de la cea împotriva căreia s-a greşit sau de la cea care a văzut sau ştie despre acel păcat şi trebuie să ţintească responsabilizarea celui care a păcătuit, „mustrarea” , care să lase loc pocăinţei.
• Dacă cel care păcătuieşte nu ascultă (pricini pot fi multe, atât comunicarea în sine, dar şi lipsa de pocăinţă şi smerenie etc.), atunci Scriptura ne propune lărgirea cadrului. Conform principiului biblic, din Vechiul Testament, dialogul despre starea celui care a păcătuit e bine să se facă împreună cu doi sau trei credincioşi din comunitate. Aceasta poate aduce un plus de echilibru şi de încurajare pentru cel în cauză
• În fine, dacă tot efortul de a-l determina pe cel ce păcătuieşte să se îndrepte nu a dat roade, atunci întreaga comunitate este chemată să fie martoră la cele ce se întâmplă cu această persoană. Ce este important în acest demers este faptul că cel cu probleme nu este chemat la judecată în faţa comunităţii, ci pentru a fi recuperat. Iertarea nu se dobândeşte decât prin pocăinţă, care înseamnă asumare responsabilă a păcatelor comise şi părere de rău.
• Dacă şi în acest stadiu, în care toată comunitatea a făcut tot efortul de a-l câştiga pe cel care păcătuieşte, apare tot refuzul şi neascultarea, comunitatea nu poate face altceva decât să constate că persoana respectivă trăieşte în afara principiilor de viaţă creştină şi că situaţia ei este comparabilă cu a unui necredincios („păgân” sau „vameş” ).

Încheiem prin a atrage atenţia că acest pasaj din Evanghelie a fost şi poate fi înţeles şi aplicat greşit. Scriptura nu conferă Bisericii puterea de a judeca şi de a exclude („a lega” şi „a dezlega” ) pe cei care păcătuiesc, ci autoritatea de a rezolva aceste lucruri, prin smerenie şi pocăinţă.

Iaşi, 30 ianuarie 2005

---

2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842