Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Matei (cap. 19:17-30)RSS

Evanghelia acestei duminici ne relatează discuţia pe care o are Isus cu un tânăr bogat. Tema dialogului este moştenirea vieţii veşnice. În text apare şi comentariul lui Isus, adresat ucenicilor, pe marginea acestei întâmplări.

Discuţia porneşte din iniţiativa tânărului, care ar vrea să ştie care este binele pe care ar trebui să-l împlinească pentru a moşteni viaţa veşnică. Este posibil ca tânărul să fi fost un saducheu foarte religios. Din datele istorice se cunoaşte că în vremea lui Isus clasa conducătoare din punct de vedere politic şi religios era dată de saduchei. Aceştia erau de regulă bogaţi şi aveau o preocupare deosebită pentru respectarea strictă a Pentateuhului (cele cinci cărţi ale lui Moise). Evanghelia ne mai precizează că saducheii nu credeau în înviere, iar documentele mai evidenţiază lipsa lor de interes cu privire la textele profeţilor sau cele istorice.

Indiferent dacă era sau nu un saducheu, preocuparea acestui tânăr cu privire la Împărăţia cerurilor nu putea fi provocată decât de discursurile şi de misiunea lui Isus. Aşa cum arată şi evanghelia de la Marcu, tânărul se arată sincer interesat de a şti cum poate dobândi viaţa eternă. Atitudinea aceasta l-a făcut pe Isus să îl aprecieze pe tânăr (Isus l-a privit pe tânăr şi l-a iubit).

Răspunsul Mântuitorului însă l-a întristat pe acest novice. Este posibil ca el să fi aşteptat altceva, poate o nouă interpretare a Legii, poate un set de reguli mântuitoare sau altceva care să vină în concordanţă cu spiritul iudeu, cu diversele şcoli de interpretare a Legii.

În răspunsul pe care-l dă Isus se vede un tip de exigenţă care îi scandalizează şi pe ucenici. Isus îi cere totul tânărului: vinderea bogăţiei, care implica şi abandonarea statutului său social, şi alăturarea sa la ceata ucenicilor lui Isus. Potrivit contextului istoric şi social, asta însemna o mare umilire, pentru că atât Isus, cât şi ucenicii lui aveau o proastă reputaţie în Israel, fiind respinşi de conducători şi de înţelepţi.

Provocatoare pentru noi rămâne această idee: deşi mântuirea omului poate veni numai de la Dumnezeu, Isus este foarte exigent cu ucenicii săi, atunci şi acum, cerându-le acestora dedicare totală. Ceea ce Isus a cerut tânărului bogat, a cerut mai târziu şi de la ucenicii săi, dovadă fiind faptul că majoritatea au sfârşit ca martiri. Accentul textului cade pe ideea că nici un om nu se poate mântui singur, prin efort propriu, dar şi că intervenţia lui Dumnezeu în viaţa omului, în procesul mântuirii, este ceva care ne confruntă viaţa într-un mod radical.

Lecţia tânărului ar putea fi şi a noastră. Problema nu e bogăţia, ci statutul nostru, ceea ce suntem atunci când Dumnezeu ne caută şi ne cere un răspuns. Cred că la fel de greu este şi pentru un sărac, şi pentru un tip inteligent sau pentru un ateu. La întâlnirea cu Dumnezeu ni se cere să ne depăşim condiţia, să renunţăm la noi în mod necondiţionat, să capitulăm. Asta e piatra de încercare, unde ni se joacă eternitatea.

Iaşi, 13 februarie 2005

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842