Predici
În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.
Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.
Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre.
Vezi arhiva.
Matei (cap. 20:1-16)
Pilda lucrătorilor la vie
Prezentăm mai întâi câteva posibile interpretări:
- Cele 5 ceasuri ale chemării ar reprezenta perioade din istoria mântuirii, de la Adam până la înviere.
- Este o parabolă a judecăţii - cei chemaţi de dimineaţă devin critici, cârtesc, printr-o atitudine de autojustificare. Astfel, ei atrag mânia stăpânului şi ajung în ipostaza celor de pe urmă.
- Apostolul. Matei încadrează pilda într-un context al discuţiei cu ucenicii, despre poziţia lor în ceruri, iar pilda ar sugera răsturnarea de ranguri şi poziţii care se va întâmpla la înviere (în cazul în care ultima parte a textului este importantă pentru morala pildei - cei dintâi vor fi cei de pe urmă şi cei de pe urmă cei dintâi).
- Pilda sugerează egalitatea răsplătirii în Împărăţie, toţi primesc viaţa veşnică, indiferent când au venit, pentru că ea vine prin har. Ca impact, pilda ar fi mai bine interpretată nu prin „plată egală pentru toţi” , ci „cu atât mai mult, plată pentru cei de pe urmă” .
- Dacă nu se ia în considerare finalul textului, cu cei dintâi şi cei de pe urmă, pilda are alt impact asupra auditoriului, pentru că lasă o importantă întrebare despre atitudinea stăpânului. Cum poate fi calificată această atitudine? Pilda se adresează fariseilor, celor cu spirit critic şi negativ, celor care se opun misiunii lui Isus şi chiar dreptului săracilor şi păcătoşilor de a se mântui. Prin această pildă, Isus îşi justifică comportamentul, El se adresează păcătoşilor şi săracilor din milă şi compasiune, căci asta e voia lui Dumnezeu. Astfel, atitudinea de superioritate a fariseilor este considerată o insultă la adresa lui Dumnezeu, care în pildă este calificată răuvoitoare (ochiul rău al criticilor „drepţi” ).
- Generozitate, nedreptate, generozitate limitată şi fără efect, pentru că suma era derizorie, era plata unei zile de muncă? Sau, în context iudaic, este vorba de milă, mila unui stăpân pentru oameni care nu aveau ce duce acasă la sfârşitul unei zile, pe care ei nu au petrecut-o muncind?
Concluzie
Pilda are un caracter eschatologic şi este un mod de apărare a Evangheliei faţă de criticii ei. Venirea Împărăţiei este comparată cu o plată. Această plată este viaţa veşnică, pe care Dumnezeu o oferă lumii în Isus Christos, din bunătate şi milă. De ea beneficiază oricine o primeşte, prin credinţă, nu după criteriile înguste ale unui sistem religios. În contrast cu atitudinea specifică a fariseilor, se evidenţiază caracterul lui Isus şi al lui Dumnezeu Tatăl, care dă Împărăţia Sa prin har.
Dacă pilda se adresa fariseilor, atunci, prin contextul creat, apostolul Matei îi dă şi o altă aplicabilitate, pentru Biserică, conform interpretărilor de mai sus.
Pilda avertizează asupra oponenţilor Evangheliei, atât cei de atunci, cât şi cei de azi. În această ipostază se pot afla cei din afara Bisericii, dar şi din interiorul ei, prin spiritul protestatar, critic, mercantil, de îndreptăţire (prin durata muncii şi prin dificultatea ei, prin poziţia pe care o au), legalist, sectar.
Iaşi, 20 februarie 2005