Română


Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Matei (cap. 22:1-14)RSS

Pilda nunţii fiului de împărat

Evanghelia acestei duminici ne prezintă o pildă al cărei conţinut de avertisment vizează atât poporul evreu din vremea Mântuitorului cât şi ucenicii lui Hristos, care vor forma ulterior Biserica creştină.

În acest pasaj, Isus preia, prin vocea evanghelistului Matei, două pilde talmudice care circulau în mediul rabinic evreiesc (pilda mesei dată de un vameş bogat care a strâns mult popor în condiţiile în care masa s-a suprapus cu înmormântarea sa, în paralel cu înmormântarea în aceiaşi zi a unui rabin sărac care nu a avut nici o persoană din comunitate care să-l petreacă pe ultimul său drum, şi pilda ospăţului oferit de un evreu bogat dintr-o comunitate la care au intrat numai cei ce aveau haine pregătite), dându-le o formă unitară, adaptată mesajului său propriu.

Pilda nunţii fiului de împărat are, în acest mod, două părţi care însă se îmbină armonios, transmiţând auditoriului său esenţa împărăţiei cerurilor şi a consecinţelor unei atitudini nepăsătoare sau neconforme cu standardele acesteia.

Împărăţia cerurilor se aseamănă în această pildă cu un ospăţ, pe care-l dă un împărat, cu ocazia nunţii fiului său, unor invitaţi aleşi special pentru această ocazie.

Chemarea la acest ospăţ stă sub semnul presiunii timpului, ea cerând un răspuns afirmativ grabnic al invitaţilor şi o participare efectivă la acest ospăţ.

În mod cu totul surprinzător, împăratul este nevoit să constate că invitaţii (vizaţi fiind aici poporul evreu) refuză fără temei să participe la acest ospăţ. Consecinţa este mânia împăratului, trimiterea oştilor acestuia şi distrugerea cetăţilor acelor oameni.

Pilda nu se termină în acest punct şi, împăratul se vede nevoit să facă faţă acestei noi situaţii, în care ospăţul de nuntă trebuie să continue, deşi la nuntă nu participă nici unul din invitaţii iniţiali. Împăratul îşi trimete slujitorii şi adună în odaia de nuntă pe toţi cei pe care îi găsesc la răspântiile drumurilor.

Finalul pildei atrage un avertisment ucenicilor lui Hristos de atunci, precum şi nouă, creştinilor de astăzi.

Împărăţia cerurilor se dăruieşte tuturor prin har, prin credinţă, dar participarea aceasta universală la ospăţul divin nu înseamnă că nu trebuie să fim atenţi la îndeplinirea standardelor împărăţiei : bun simţ, spirit de sărbătoare, trăirea condiţiei Noului Adam (Efeseni 4:24), etc.

Iaşi, 3 aprilie 2005


Anunţuri