Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Nunta din Cana (Ioan cap. 2:1-11)RSS

Aşa cum precizează textul Evangheliei, prin minunea de la nunta din Cana Galileii ne aflăm la debutul semnelor realizate de Mântuitorul în lucrarea Sa pe pământ. În acord cu mesajul de ansamblu al Evangheliei după Ioan, fiecare minune prezentată în text este încadrată de o sărbătoare iudaică şi de un discurs sau de un mesaj teologic. Pasajul de la nunta din Cana este prefaţat de două momente distincte al căror mesaj este revelaţia Fiului, Mielul lui Dumnezeu trimis pentru mântuirea lumii. Ne aşteptăm ca acest pasaj să se încadreze în acelaşi mesaj şi să aducă acele nuanţe specifice unei naraţiuni în care are loc o minune cu valoare de semn. Prin construcţia sa, pericopa de faţă ne prezintă un mesaj mai complex, care poate fi citit la mai multe niveluri. Planul cel mai accesibil, care corespunde sensului literal, primar, vizează mesajul sumarizat în versetul 11: Isus a făcut o minune pentru a-şi arăta slava, iar ucenicii au crezut în El. Acest mesaj rezonează cu contextul anterior din Evanghelie şi joacă rolul de a întări mărturia despre Fiului lui Dumnezeu prin semnul realizat de Isus în prezenţa ucenicilor săi. La un alt nivel, pasajul analizat aduce în discuţie câteva idei care joacă diferite roluri: anunţă evenimente viitoare, proiectează semnificaţii asupra trecutului şi a tradiţiei iudaice, anunţă surpriza întrupării Domnului şi a implicaţiilor sale etc. Vom încerca să surprindem aceste idei prin parcurgerea textului şi prin evidenţierea elementelor de construcţie care sugerează asemenea niveluri de sens.

 

Textul se deschidere cu o localizare în timp care conectează evenimentul nunţii cu momentele anterioare prezentate în capitolul 1. Această a treia zi are ca punct de referinţă arătarea lui Isus la Iordan, ziua în care a fost botezat Isus de Ioan. Cunoscând stilul Evangheliei a IV-a, putem crede că această punctare asupra faptului că minunea are loc în ziua a treia de la arătarea lui Isus nu este doar un detaliu care să localizeze evenimentul (a treia zi este ziua învierii, iar în paralelă cu Geneza, este ziua vieţii, a rodului pământului), ci atrage atenţia asupra semnificaţiei minunii. De asemenea, nivelul primar de sens este amplificat şi de situaţia care ocazionează semnul realizat de Isus - acesta se afla la o nuntă (simbol al Împărăţiei Cerurilor).

 

Minunea este prefaţată de o problemă acută şi sensibilă (care ar fi putut ruina întreaga sărbătoare) pe care o puncteaza mama Mântuitorului: nu mai este vin. Răspunsul dat de Isus este mult comentat de specialişti şi se găseşte în variante foarte diferite în traducerile moderne. Considerăm că răspunsul cel mai aproape de textul original şi de datele culturale ale epocii este de forma: Ce mi-e mie şi ţie femeie cu aceasta (sau ce ne priveşte pe noi această problemă), nu mi-a venit încă ceasul (vremea). Partea a doua a răspunsului lui Isus are din nou darul să ne facă atenţi, pentru că în Evanghelia după Ioan această formulă se referă la momentul crucificării Domnului. Putem înţelege din acest răspuns, din nou, că minunea care urmează are semnificaţii mai profunde, anticipând jertfa lui Isus şi cina euharistică în care El se dă pe sine omului ca băutura care dă viaţă. O asemenea nuanţă a răspunsului este importantă şi pentru a înţelege aparentul contrast între răspunsul lui Isus (nu mi-a venit ceasul), iniţiativa Mariei şi intrarea în acţiune a Domnului.

 

Isus trece la acţiune şi se foloseşte de datele tradiţiei iudaice pentru a realiza minunea. În vasele de curăţire aflate la îndemână, cu ajutorul slugilor, pune apă şi apoi transformă această apă în vin. Detaliile oferite de text atrag atenţia spre un alt registru de sens decât cel al naraţiunii. Avem de a face cu 6 vase de piatră (cifra 6 este simbolul imperfecţiunii, stării căzute) utilizate de evrei în tradiţia curăţirii curente (reţinem această idee a curăţirii care aminteşte în permanenţă de starea de păcat a omului), în care se află o apă necurată care este apoi transformată în vin. Construcţia este contrastantă şi trimite la ideea transformării înnoitoare pe care o aduce Isus ca o replică la neputinţa ritualurilor iudaice de a aduce omului sfinţirea şi curăţirea de păcate. Vinul rezultat prin acţiunea lui Isus trimite din nou la euharistie şi la jertfa mântuitoare a Domnului.

 

Partea a doua a naraţiunii insistă pe elementul surpriză al intervenţiei lui Isus. Pentru efect, Mântuitorul le cere slugilor să ducă din acest vin mai marelui ospăţului. După ce acesta gustă vinul, are o replică pentru mire în care îşi arată uimirea că la această nuntă, contrar tradiţiei, vinul cel bun a fost adus la masă la urmă. Evident, interpretarea maestrului de ceremonii nu este corectă, pentru că el nu ştia de unde provine vinul, însă prin gura lui se enunţă ideea acestei surprize care are darul să pună întrebări despre ceea ce s-a întâmplat acolo cu adevărat.

 

În spiritul teologiei lui Ioan, putem concluziona că la nunta din Cana Galileii Isus a făcut o minune care are valoare de semn. Efectul ei nu este numai în planul apropiat, ca o mărturie a identităţii lui Isus în spiritul Scripturii, ci are rezonanţe asupra întregii sale lucrări care va urma (jertfa sa) şi a efectelor acesteia pentru oameni şi lume (transformarea omului).

 

În plan aplicativ, textul analizat lasă loc la multiple posibilităţi. Pe tema credinţei şi a iniţiativei Mariei, putem evidenţia ideea că Dumnezeu răspunde provocării omului, iar în acest răspuns se vede slava Sa care are darul să întărească credinţa omului. Această implicare a lui Dumnezeu se realizează în toate detaliile vieţii şi în toate problemele ei, aşa cum este şi situaţia apărută la nunta din Cana. Invocarea prezenţei lui Dumnezeu (echivalentul invitaţiei la nuntă) în viaţa omului, în toate aspectele ei, nu poate fi decât aducătoare de har şi bucurie (asemenea vinului de la nuntă), de surpriză chiar, de progres al credinţei.

Iaşi, 11 octombrie 2009

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-232-214.854