Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Revelaţiile apostolului Pavel (2 Corinteni 12:1-18)RSS

În această secţiune a scrisorii adresate corintenilor, Pavel continuă apărarea apostoliei sale, aruncând în luptă ultimele argumente, adică „vedeniile şi descoperirile Domnului”. Toate aceste relatări pot fi încadrate în „paranteza” deschisă la începutul capitolului 11, şi anume aceea a „nebuniei” laudei faptelor sale. Apostolul recurge la această strategie pentru a răspunde punct cu punct comparaţiei cu învăţătorii mincinoşi, comparaţie la care a fost supus de către corinteni. El realizează „lipsa de discernământ” duhovnicesc a actului său (de aceea şi numeşte nebunie acest demers), dar consideră că numai astfel poate găsi un limbaj comun cu detractorii. El distinge, anterior, între lauda după firea pământească şi lauda după Domnul (2 Cor. 16-18), arătând nebunia şi lipsa de folos a celei dintâi (2 Cor. 12:1) în comparaţie cu câştigul duhovnicesc al celeilalte (2 Cor. 12:9).

Structura textului despre revelaţii are o construcţie mai specială, distingându-se trei momente,  armonios articulate printr-o tehnică a contrastului. Anterior, apostolul vorbeşte despre un episod ruşinos din viaţa sa, şi anume fuga din Damasc (2 Cor. 11:32-33), prezentând această întâmplare ca pe o slăbiciune. Al doilea moment este unul glorios şi constă în relatarea celor două revelaţii, fără a intra în detaliile conţinutului lor, dar totuşi marcându-le importanţa. Este vorba despre ascensiuni mistice în al treilea cer şi în rai (dacă admitem ipoteza că sunt două experienţe diferite), „răpiri” cu totul excepţionale, în care „a auzit cuvinte care nu se pot spune şi despre care nu-i este îngăduit unui om să vorbească” (2 Cor. 12:4). În cel de-al treilea moment al textului, care face legătura cu primul, apostolul vorbeşte iarăşi despre slăbiciunile sale şi despre „ţepuşul” îngăduit de Dumnezeu pentru a nu se îngâmfa. Prin această dispunere a celor trei relatări, Pavel nu urmăreşte un efect retoric, care să-l pună pe el în valoare, ci unul duhovnicesc, şi anume să-l glorifice pe Cristos, a cărui putere în slăbiciune se desăvârşeşte. Dacă ar fi dorit să se laude pe sine, ar fi aşezat momentul revelaţiilor la sfârşit, încheindu-şi discursul în triumf.

De-a lungul timpului, s-au încercat mai multe interpretări ale acestor experienţe şi, nu de puţine ori, s-a completat cu conţinuturi imaginare ceea ce apostolul a refuzat să exprime. Un astfel de exemplu este Apocalipsa lui Pavel, un apocrif conţinând o mulţime de elemente fanteziste privind călătoria cerească a autorului, întocmit cu aproximaţie prin sec. IV. Dar, dincolo de aceste poveşti care satisfăceau atunci, ca şi astăzi de altfel, curiozitatea populară, comentatorii serioşi ai Scripturii au încercat să deducă sau să intuiască nu atât conţinutul detaliat al acestor revelaţii - sarcină imposibilă -, cât mai degrabă obiectul lor.

La o privire mai atentă, putem desprinde câteva idei care ne pot călăuzi spre un posibil răspuns. Astfel, se pare că locul în care a fost răpit apostolul Pavel este unul foarte „înalt”, deoarece este numit „rai” (gr. paradeisos), loc asociat în Scripturi cu prezenţa permanentă a lui Dumnezeu şi a lui Cristos. Este acelaşi termen utilizat şi în traducerea grecească a Genezei, pentru a desemna grădina Edenului (2:10; 2:15; 3:23; 3:24). De asemenea, acelaşi cuvânt este folosit de Isus, când îi spune tâlharului de pe cruce că va fi cu Sine, în rai (Luca 23:43), precum şi de Sf. Duh, când promite celui ce va birui că va mânca din pomul vieţii, „care este în raiul lui Dumnezeu” (Apoc. 2:7). În al doilea rând, se pare că Însuşi Dumnezeu pare implicat, într-un fel sau altul, în această ridicare la ceruri, deoarece apostolul foloseşte de două ori expresia „nu ştiu, Dumnezeu ştie”, punând parcă pe seama Lui întregul eveniment. De altfel, termenul de „răpire” (gr. harpazō) este utilizat în situaţii cu totul deosebite în Scripturi. Astfel, el apare în Fapte (FA 8:9) când Luca relatează răpirea lui Filip din faţa famenului etiopian, apoi în Prima epistolă către tesaloniceni, când Pavel scrie despre răpirea celor credincioşi în cer, la cea de a doua venire a Domnului (1 Tes. 4:17) şi, de asemenea, în Apocalipsă, acolo unde Ioan vorbeşte despre „răpirea copilului de parte bărbătească la scaunul de domnie a lui Dumnezeu” (Apoc. 12:5). Pornind de la astfel de considerente, unii interpreţi consideră că Pavel, în miezul revelaţiei sale, a contemplat Slava lui Dumnezeu şi aşează această experienţă mistică între cele trăite de Moise, Ilie, Ezechiel şi apostolul Ioan.

Ca să nu se îngâmfe după astfel de revelaţii, Dumnezeu a permis ca Pavel să poarte „un ţepuş în carne, un sol al satanei” (2 Cor. 12:7). Deşi s-a rugat de trei ori pentru înlăturarea acestui spin, Domnul nu i-a ascultat cererea. Şi la acest pasaj s-au făcut numeroase speculaţii, încă din vremea primilor părinţi ai Bisericii. Diverşi comentatori au propus variante de identificare a ţepuşului respectiv cu o realitate anume, din viaţa apostolului, interpretările lor putându-se grupa în două categorii mari. S-a mers, în primul rând, pe tema unei infirmităţi fizice sau a unei patimi greu de stăpânit. S-a avansat ideea unui defect de vorbire, o bâlbâială a apostolului, invocându-se versetul în care se vorbeşte despre nepriceperea acestuia în vorbire (2 Cor. 11:6). Tot aici intră şi interpretarea bazată pe Gal. 4:13-14 şi Gal. 6:11, potrivit căreia Pavel suferea de o boală de ochi, în urma evenimentului trăit pe drumul Damascului. Cea de a doua interpretare se sprijină pe înţelesul expresiei „spin (sau ghimpe) în ochi (sau în coaste)”, desprins din pasaje ale Vechiului Testament (Num. 33:55, Ios. 23:13, Jud. 2:3, Ezec. 2:6). Toate aceste referinţe vorbesc despre inamicii lui Israel, neamurile care trebuiau să fie izgonite din ţara Canaan, sau despre oamenii păcătoşi şi „cu inima împietrită”.  Din această perspectivă, ţepuşul lui Pavel sunt oamenii potrivnici Evangheliei şi lucrării sale, oponenţi şi falşi apostoli, cauzatori de osteneli, bătăi, arestări, primejdii etc. Prima variantă pare mai probabilă, dacă luăm în calcul ideea de trup, de ghimpe în carne (gr. sarx). Desigur, nu putem şti cu exactitate ce anume înţelegea Pavel prin acest spin, dar putem înţelege rostul lui, acela de a-l smeri pe apostol, de a-l aşeza într-o stare duhovnicească prielnică desăvârşirii puterii lui Cristos în sine (2 Cor. 12:9-10). Pălmuirea de către îngerul satanei (gr. aggelos) se referă la reamintirea, reactivarea periodică a acelei slăbiciuni, care funcţionează ca o frână în calea mândriei, ca un avertisment care menţine starea de smerenie şi lucrarea harului.

S-a făcut, de asemenea, o paralelă între rugăciunile înălţate către Dumnezeu de către Isus în Grădina Ghetismani (Luca, 22 sau Matei, 26) şi rugăciunile lui Pavel pentru înlăturarea din trup a ţepuşului său. Ca şi în situaţia Mântuitorului, Pavel s-a rugat de trei ori şi, ca şi Isus, Dumnezeu nu a dat curs rugăciunilor sale. Pentru Cristos, crucea era un pahar pe care trebuia să-l bea, la fel şi pentru Pavel, ţepuşul pare a fi crucea pe care el trebuia s-o poarte în trup.

Adesea, creştinii poartă o cruce în sufletul sau în trupul lor şi, deşi, ca şi Pavel, nimeni nu este bucuros de această stare de slăbiciune, ea aduce indirect, în final, mântuirea. Spinul este un element secundar, dar cu efecte majore, deoarece aduce cu sine smerenia, iar odată cu ea bogăţia harului. Creştinul trebuie să se roage pentru îndepărtarea unui astfel de spin, dacă îl are, dar este mai important să-i înţeleagă cauzele şi efectele, adică ceea ce vrea Dumnezeu de la el.

Iaşi, 25 ianuarie 2009

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-232-214.854