Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Timotei (cap. 1)RSS

Cum convingi un ucenic?

În primul capitol al cărţii, putem vedea o pledoarie a apostolului Pavel pentru a-l convinge pe ucenicul său Timotei de a rămâne ferm în misiunea încredinţată şi de a lupta deschis şi cu toate armele împotriva falşilor învăţători care au apărut în Biserica din Efes. Pavel îl roagă pe Timotei să rămână în Efes şi să îşi folosească toată autoritatea de care dispune pentru a pune în lumină adevărul Revelaţiei biblice. În acest scop, îi oferă tânărului ucenic o serie de argumente sau de motive care să îi întărească poziţia şi ascultarea faţă de apostolul neamurilor. Argumentele vin din Scripturi, dintr-o înţelegere autentică a Legii, dar şi din experienţa de viaţă a apostolului, experienţă care stă mărturie că ceea ce Dumnezeu a spus împlineşte în viaţa omului.

Ca şi în celelalte epistole, Pavel începe cu prezentarea autorului şi a destinatarului ei, autorul amintind din nou că este „apostol al lui Isus Hristos, prin porunca lui Dumnezeu ... şi a Domnului Isus Hristos”. Această prezentare nu este doar după tiparul vremii, ci are importanţă pentru a califica cele scrise drept cuvinte care nu sunt ale unui simplu om sau maestru, ci ale celui care are o chemare şi o autoritate cu totul speciale.

Pe destinatar, Timotei, îl cunoaştem deja din cartea „Faptele apostolilor”, din prima călătorie a lui Pavel, de la trecerea lui prin Listra. Ştim despre el că este „rodul” unei căsnicii mixte, mama evreică şi tatăl grec, că el era familiarizat cu învăţaturile religiei iudaice prin mama sa Eunice şi bunica Lois. Se pare că tatăl său nu era doar un păgân laic, ci unul foarte activ, un puternic împotrivitor atât pentru religia iudaică, cât şi pentru creştinism. În situaţia asta, cred că nu i-a fost prea greu lui Pavel să-i convertească pe cei trei la creştinism, având în vedere şi faptul că o persoană din religia iudaică ce se căsătorea cu o persoană din altă religie, era considerată moartă pentru întreaga comunitate din zonă.

Situaţia lui Timotei nu era deloc „roz”, fiind rodul unei căsătorii „nelegiuite”, timid, bolnăvicios şi lipsit de experienţă. La o primă privire, nu avea nici o calitate care să-l determine pe Pavel să-l ia ca ucenic şi să-i dea şi mari responsabilităţi. Cu toate acestea, Pavel vede în Timotei un om demn de toată încrederea de a prelua ştafeta transmiterii mai departe a învăţăturii creştine şi de a aşeza, la rândul său, oameni capabili să înveţe şi pe alţii creştinismul.

Din versetele 3 şi 4 ale acestui prim capitol, reiese clar că scopul principal al epistolei este de a-l însărcina pe Timotei cu probleme legate în special de învăţătură, de la care unii dintre creştini s-au abătut grav, aducând modificări esenţiale evangheliei pe care le-o propovă-duise Pavel, promovând alte învăţături.

Unii „o luau înainte, şi nu rămâneau în învăţătura lui Hristos” (2Ioan:9), alţii umblau cu ”basme lumeşti şi băbeşti (Cap4:7), cu „istorisiri închipuite” (2Tim.4:4), basme evreieşti şi porunci date de oameni (1Tit:14), ”întrebări nebune, înşiruiri de neamuri, certuri privitoare la lege”. „S-au strecurat printre voi unii oameni... care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru, şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn Isus Hristos” (Iuda:4).

Interesant este că apostolul Pavel îi cere lui Timotei să poruncească celor din Efes să renunţe la falsele învăţături, adică să se folosească de autoritatea pe care o avea. În sprijinul acestei iniţiative vine toată introducerea capitolului care arată că sursa autorităţii este Dumnezeu şi nu dibăcia omului, iar Timotei nu trebuie să se teamă de oameni.

Versetul 5 este considerat de unii comentatori ca fiind unul dintre versetele cheie ale capitolului unu. Aici se pune dragostea mai presus decât legea, ”... dragostea deci este împlinirea legii.” (Rom.13:10). Având în vedere înşiruirea acţiunilor morale împotriva cărora lucrează legea, aspecte prezentate în versetele următoare, putem considera că aici este vorba despre decalog, adică despre cele 10 porunci.

Se pare că unii evrei convertiţi la creştinism încercau o combinaţie între harul pe care ni-l oferă Evanghelia şi Lege. La mijloc este o problemă de înţelegere: ei n-au înţeles nici Evanghelia propovăduită de Pavel şi nici felul cum ar trebui întrebuinţată Legea.

Pentru a pricepe ce vrea să spună Pavel aici despre faptul că ”Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege”, ne vom folosi de alte texte ale apostolului din cartea „Romani” capitolul 7: ”dar acum am fost izbăviţi de lege, şi suntem morţi faţă de legea aceasta, care ne ţinea robi, pentru ca să-I slujim lui Dumnezeu într-un duh nou, iar nu după vechea slovă...”, şi din Galateni cap. 5 unde Pavel explică mai detaliat acest lucru. În sinteză, avem celebra expresie paulină: ”... căci slova omoară, dar Duhul dă viaţa” ( 2Cor.3:6), expresie care arată eşecul înţelegerii limitate a evreilor şi a grupărilor sectare din creştinism.

Prin ”învăţătură sănătoasă”, Pavel înţelege ”cuvintele sănătose ale Domnului nostru Isus Hristos şi învăţătura care duce la evlavie” (Cap.6:3), ”credinţa şi dragostea care este în Hristos Isus” (2Tim1:13), ”cuvântul adevărat care este potrivit cu învăţătura pentru ca să fie în stare să sfătuiască şi să înfrunte pe potrivnici” (Tit.1:9).

În versetele 12 - 17 avem prezentat argumentul experienţei vieţii apostolului Pavel, argument care începe cu o rugăciune prin care apostolul îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru îndurarea pe care i-a acordat-o, în ciuda faptului că el este cel dintâi dintre păcătoşii pentru care ”Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască...”

”Saul, de partea lui, făcea prăpăd în Biserică; intra prin case, lua cu sila pe bărbaţi şi pe femei, şi-i arunca în temniţă”, scrie Luca în Fapte 8:3 despre Pavel. Aflăm că Pavel lua parte şi printre cei care aprobau condamnarea la moarte a creştinilor din vremea aceea, deci afirmaţia lui că este cel mai mare păcătos, în acord cu Legea, nu este o gratuitate.

Pavel consideră că a căpătat îndurare de la Isus Hristos pentru că i-a prigonit pe creştini „din neştiinţă, în necredinţă!” dar şi pentru a fi „ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa vecinică.”

Argumentul experienţei are darul să-l întărească pe Timotei în munca dificilă pe care o avea de realizat. Pavel vrea să îl convingă pe ucenicul său că ceea ce s-a întâmplat în viaţa lui este marea lucrare a lui Dumnezeu care se realizează în lume şi de care va beneficia şi el, oricât de dificilă şi de imposibil de realizat ar părea misiunea lui.

Timoteus a fost ales ca păstrător şi transmiţător mai departe a învăţăturii creştine şi ca urmare a faptului că despre el au fost făcute nişte proorocii . Nu se ştie dacă au fost realizate direct prin Pavel sau prin altcineva din cei împuterniciţi ”cu punerea mâinilor de către ceata presbiterilor”, aşa cum relatează 1Tim.4:14. Aceste proorocii trebuiau să-l motiveze pe Timoteus să lupte ”lupta cea bună” pentru că şi el, Pavel, spune asta despre sine: ”am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa.” (2Tim.4:7).

Imeneu şi Alexandru sunt doi creştini care şi-au pierdut şi credinţa şi cugetul curat, iar pentru ”ca să se înveţe să nu hulească”, Pavel i-a dat pe mâna Satanei.

Nu ştim exact ce înseamnă la Pavel a da pe cineva pe mâna Satanei, dar căutând o acţiune similară, o găsim doar în 1Cor.5, unde este vorba despre o excludere din cadrul Bisericii. Dacă şi aici este vorba tot despre excluderea din Biserică a celor doi hulitori, acţiunea este puternic motivată prin faptul că ei aveau un cuvânt cu puternice efecte negative, unul care ”... va roade ca o gangrenă”, potrivit versetului 17 din cartea 2Timotei, cap.2. Acesta este încă un argument practic care îl încurajează pe Timotei să fie un tip practic, să-şi realizeze slujba cu putere, după harul primit.

Iaşi, 29 aprilie 2007

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-232-214.854