Română

Predici

predici

În biserica Străjerul, predicile din cadrul slujbei de duminică au rolul de a întregi tabloul unei experienţe liturgice specifice zilei de duminică, ziua Domnului.

Predicile se realizează structurat, pe cărţi ale Scripturii. Alegerea carţilor se face în funcţie de dinamica şi de nevoile comunităţii.

Prezentăm aici câte un sumar al predicilor din duminicile anterioare, în ideea că vor fi folositoare pentru cei care le citesc, dar şi ca o expresie a viziunii şi specificului comunităţii noastre. Vezi arhiva.

 

Timotei (cap. 5)RSS

Principii pentru gestionarea relaţiilor

Avem înainte un text paulin tipic care ne invită să discernem principiile pe care apostolul Pavel le utilizează pentru a-l consilia pe ucenicul său Timotei în diverse probleme de relaţionare la nivelul comunităţii locale.

Putem considera, ca temă generală a capitolului, problema relaţiilor inter-umane din perspectiva leadership-ului sau a autorităţii care este chemată să dinamizeze aceste relaţii şi să intervină în cazul în care apar disfuncţionalităţi.

Apostolul Pavel îi scrie ucenicului său Timotei vizând calitatea acestuia din urmă de lider al comunităţii din Efes şi probabil al altor comunităţi din regiune. În epistolă, ap. Pavel îi cere lui Timotei să-şi exercite autoritatea conform principiilor biblice învăţate de la maestrul său şi să rezolve problemele existente în comunitatea locală folosind autoritatea şi darurile primite.

Pe linia textului, vom surprinde principiile de care face uz apostolul Pavel în epistola sa şi vom evidenţia modul în care acestea sunt utilizate pentru rezolvarea problemelor bisericilor în care slujea Timotei.

Un prim principiu, care vizează relaţiile de autoritate din biserică în general (faţă de bărbaţi şi femei, tineri şi bătrâni), este acela care arată că autoritatea autentică produce, iar modul de exercitare a acesteia trebuie să aibă în vedere devenirea. În discuţie este problema disciplinării (mustrării), a abordării critice a vieţii credincioşilor, astfel încât prezenţa lui Timotei ca o autoritate în biserică să aibă darul să fie un reper de evaluare a coordonatelor vieţii spirituale a creştinilor. Pavel îl sfătuieşte pe Timotei să nu cadă în ispita de a-şi folosi autoritatea după modelul lumii (să fie un şef, un patron sau dictator), ci să se raporteze la credincioşi ca la membrii propriei familii (adică cu respect şi consideraţie, vizând binele lor).

Un alt principiu important la care face apel apostolul Pavel este acela al ajutorării acelor credincioşi care sunt cu adevărat în nevoie. În discuţie, pentru contextul de atunci, apar femeile văduve şi acei slujitori ai bisericii care se dedică învăţăturii şi proclamării evangheliei. Discuţia despre văduve este destul de lungă, probabil că şi exista o problemă destul de delicată în comunitatea unde slujea Timotei, astfel încât în textul epistolei se acordă suficient spaţiu pentru asta. Pentru văduve, ap. Pavel îi cere ucenicului său şi comunităţii să discearnă fiecare situaţie şi arată că biserica trebuie să ajute pe acele femei care nu au cu adevărat nici un sprijin (sunt bătrâne, nu au familie) şi care sunt femei credincioase (au o viaţă duhovnicească demnă de statutul lor). Apostolul Pavel este chiar atent cu acest aspect, arătând că prin suportul acordat acestor femei, biserica le onorează, adică le confirmă demnitatea umană şi creştină, fără a fi lăsate undeva în mizerie şi uitare.

Tot la acest capitol, apostolul Pavel mai face trimitere la un principiu biblic, şi anume că orice creştin are datoria să-şi poarte de grijă de casa lui (de văduvele sau de nevoile din familia lui), altfel, cine nesocoteşte această datorie îşi necinsteşte numele de creştin, îşi pierde credinţa şi nu este plăcut lui Dumnezeu. Într-o astfel de perspectivă, se poate întrevedea o relaţie dinamică între familie şi biserică, aceasta din urmă fiind văzută ca o familie extinsă. În acest mod, nevoile oamenilor sunt identificate şi acoperite, iar omul îşi poate păstra onoarea, demnitatea, fără să fie rob al propriilor nevoi.

Când este vorba despre nevoi, sunt pomeniţi şi acei lideri ai comunităţii care din pricina slujirii lor este posibil să aibă nevoie de suportul comunităţii. Apostolul Pavel reia tema cinstei care trebuie acordată acestor oameni, o cinste îndoită (adică de două ori mai mare - probabil în comparaţie cu văduvele autentice). În mod cert, a-i onora pe aceşti oameni înseamnă a identifica şi a avea grijă de nevoile lor (aici se face trimitere la un pasaj din Vechiul Testament, reluat şi în Noul Testament), dar şi a le acorda respectul cuvenit ca unor oameni aşezaţi într-o poziţie de autoritate.

Pentru rezolvarea problemelor legate de chiar viaţa liderilor, apostolul Pavel îi scrie lui Timotei un al principiu, cel al imparţialităţii. Invocând pe Dumnezeu şi pe sfinţii îngeri, ap. Pavel îi aminteşte lui Timotei (şi deci oricărui lider) că a fi într-o poziţie de autoritate înseamnă a avea tu însuţi o autoritate peste tine, a recunoaşte autoritatea altuia în viaţa ta. Acest lucru este foarte important atunci când un lider este chemat să gestioneze probleme ale liderilor din comunitate, fie ele păcate, fie dispute, fie acuzaţii etc. Timotei primeşte câteva sfaturi pentru a asigura imparţialitatea şi pentru a evita orice tip de falsă problemă - i se cere să facă apel la discernământ, la dialog (invitarea la masa discuţiilor a mai multor oameni şi cu mai multe perspective) şi la responsabilitate. O sugestie care pare dificil de înţeles şi de gestionat este aceea de a-i confrunta şi responsabiliza public pe liderii care au păcătuit, astfel încât comunitatea să primească un stimul important, generator de progres.

Timotei însuşi este sfătuit, în finalul epistolei, asupra vieţii lui spirituale şi asupra exerciţiului autorităţii în viaţa bisericii. Ap. Pavel îi cere să nu se grăbească în aprecieri şi acţiuni, mai ales atunci când trebuie să investească alţi lideri, să fie atent la viaţa lui şi să nu se facă părtaş păcatelor altor credincioşi (a nu consimţi cu păcatele altora sau a nu lua poziţie când ele apar, adică a nu exercita autoritatea în direcţia celor care greşesc). Îi cere să aibă o viaţă echilibrată, fără excese şi fără false acte de smerenie. O sugestie directă şi interesantă priveşte sănătatea trupului lui Timotei, astfel încât ucenicului i se lasă să înţeleagă că este mai de folos să fie sănătos şi să slujească biserica decât să ţină anumite reguli vremelnice sau locale, care poate pentru o vreme sau pentru anumiţi credincioşi pot fi importante (aşa cum este abstinenţa de la alcool).

În finalul capitolului, lui Timotei i se aminteşte încă un adevăr fundamental, anume că viaţa oamenilor nu poate rămâne ascunsă, nici păcatele, nici faptele bune. În consecinţă, este mai de folos ca el, ca de altfel şi orice alt creştin, să trăiască deschis, în lumină, astfel încât trăirea şi slujirea lui să fie spre folosul celorlalţi.

Iaşi, 10 iunie 2007

Anunţuri


2002 - 2007 © Biserica Penticostală Străjerul - Iaşi, Telefon: +40-752-983.842, +40-735-855.527